Când părinții noștri (sau poate voi, bunicii voștri ori chiar fiii voștri, în funcție de cititor) erau mici, în anii ’60 mai exact, anul 2000 era văzut ca o bornă extrem de importantă. Toată lumea vorbea despre el, la școală, și își imagina cum o să fie. Blocurile de desen și imaginațiile erau pline de farfurii și mașini zburătoare, roboți simpatici și inteligenți, călătorii cu maxi-taxi-ul pe Lună sau Marte ori alte binecuvântări aduse prin voia viitorului și a comunismului.

În câteva privințe, anul 2000 s-a ținut de cuvânt și a fost bun. Dar nu neapărat la noi. Ba la noi chiar din contră. Și ce dovadă mai bună de ironie a sorții mai vreți decât că acela a fost anul când în România Iliescu a redevenit președinte, după patru ani în care chiar avusesem speranțe că el și partidul lui au fost învinși? Ce să mai zicem că și Generația de Aur s-a cam retras și ne-a lăsat cu niște glume de fotbaliști, dar mă rog, să nu mergem într-acolo mai bine...

Tot atunci, în 2000, a fost începutul sfârșitului și pentru Târgu Jiu. PSD a câștigat primăria. Și n-a mai lăsat-o din mână până mai ieri. Aproape ca-n Toamna Patriarhului sau alte cărți SF în care timpul stă pe loc, Florin Cârciumaru a fost 17 ani primar la noi. O viață de om. O eternitate, poate. Și, ca să fim corecți până la capăt, tot lui trebuie să-i mulțumim că ne-a lăsat, în sfârșit I-a venit de București. Foarte bine. Să-l țină!

PNL-ul cel acuzat de atâtea ori în Gorj și nu numai că e mai degrabă blat cu „tăticii” din PSD are acum o responsabilitate uriașă și o șansă istorică. Șansa de a demonstra că se poate și fără. Șansa de a demonstra că ei pot și altfel, mai degrabă. Că nu sunt „aceeași mizerie”, cum îi alintau niște protestatari de acum câțiva ani. Că vor cu adevărat să facă PSD-ul uitat în Oltenia, această regiune pe care PSD-ul a lăsat-o pradă regresului, sărăciei și disperării. Cu primari PSD în aproape toate celelalte orașe importante din zonă (am exclus Vâlcea, care, s-o recunoaștem, a făcut pași de multișor înspre Ardeal nu doar din perspectiva asta), Târgu Jiul are de azi șansa să fie un pol. Nu un pol al PNL-ului ci, preferabil cu sprijinul liberalilor, unul al bunului simț, al decenței, al progresului, al civilizației și, mai presus de toate, al speranței. Dar asta nu se va întâmpla peste noapte și cu siguranță nu se va întâmpla fără efort. La treabă, deci. Fiecare la a lui, dar cu ochii pe ei. Mai bine decât în anii trecuți, dacă se poate. Și aici vă vom ajuta și noi, cu treaba noastră.