Iulian Popescu obținea în 2020 un scor de peste 30% la alegerile pentru președinția Consiliului Județean Gorj din partea PNL. Procent uriaș pentru potențialul partidului, realizat de un candidat intrat în cursă cu șase luni înainte de scrutin. Între timp, Popescu a mai trecut prin alte campanii electorale, iar acum deschide lista de candidați la Senat din partea PNL. 

Iulian Popescu s-a profilat asemenea unui lider orientat spre acțiune și schimbare, cu o mentalitate axată pe merit, curaj și contribuție în comunitate. În interviul pentru Pandurul, Popescu vorbește onest despre dificultățile întâlnite în încercarea de a schimba lucrurile, dar și despre dorința de a avea un impact pozitiv.

Reporter: Ați intrat în politică în 2020, ați candidați la Consiliul Județean, fără experiență politică sau în administrație, doar cu o carieră în privat și, sigur, intenții bune. Cum era atunci, cum este acum, la patru ani distanță? 

Iulian Popescu: Bineînțeles că atunci eram mult mai optimist, credeam că oamenii înțeleg ce am de gând să fac și că aveau și ei încredere că se pot schimba lucruri. Atunci m-am întâlnit pentru prima dată cu reticența, neîncrederea oamenilor. Neîncrederea populației este una majoră, despre care eu n-aveam nici cea mai vagă bănuială și n-o înțelegeam. Pur și simplu nu puteam să percep acea neîncredere. Acum da, înțeleg clar cum este chestiunea asta și că le este greu să creadă. E normal să spună, da, sigur că da, vii tu și le schimbi pe toate… Asta o înțeleg mult mai bine, înțeleg mai bine psihologia poporului legată de alegeri. 

Mai mult, la un moment dat eram într-o stare de demotivare pentru că ajunsesem în niște contexte și discuții în care nu se discutau principii despre cultul muncii, despre meritocrație, despre țară, despre comunitate, absolut nimic. Până la urmă trebuie să ai o masă critică de oameni și înțeleg că dorința oamenilor de a se schimba înainte pe ei înainte este extrem de grea. 

Așadar, da, în 2020 eram mai optimist, mai deconectat de răutățile locale, de micimea unor oameni, de interesele astea mărunte pe care le bănuiam, dar nu credeam că e atât de canceros virusul ăsta.

Reporter: Ce vă face să rămâneți pe scena politică?

Iulian Popescu: Sunt și lucruri bune. Mă hrănesc de la oameni faini și tot timpul am găsit oameni faini. Sunt oameni buni, dar încă nu suntem suficienți sau poate nu i-am întâlnit eu și îmi trebuie prea mult timp să construiesc. Și eu sunt într-un punct în care cred că nu mai este chiar atât de mult timp și încerc cu disperare să găsesc ceva care să meargă mai repede. Nu înseamnă că aș renunța, pentru că sunt un luptător până la capăt și nu pot să renunț. 

Dar am trăit mereu cu acest ticăit deasupra capului. La 42 de ani, exact la vârsta asta, tatăl meu a murit. Mai am patru ani să fac ceva. Am intrat în politică la 38 de ani.

Nu mai am acest timp. Ori fac ceva care contează, ori nu mai fac deloc. Simt timpul altfel acum.

Reporter: Complicată experiența din administrație.

Iulian Popescu: Da, exact. Am întâlnit multă rigiditate și oameni care nu vor să facă nimic nou. Am avut diverse conflicte și, la un moment dat, am considerat că trebuie să-mi schimb atitudinea.

Reporter: Unii au remarcat o schimbare de discurs, de ton, de comunicare. Ce a generat asta? 

Iulian Popescu: Poate că m-am schimbat, da. Mi-am dat seama că trebuie să schimb și eu strategia atunci când văd cum se comportă unii. Devii mai dur, mai agresiv. La început am mers cu intenții bune, știi? Dar nu a funcționat.

Plecam de la premisa că trebuie să facem lucruri. Am avut, cel puțin la început, mentalitatea de a nu-i ostiliza pe cei din PSD. Nu voiam să fie perceput ca un demers personal. Le sugeram lor idei, să-și asume proiectele, să-și ia meritele. Nu mă interesa cine primește laudele, important era să se întâmple ceva. Trimiteam documente, dar nu făceam publice discuțiile. Dacă le făceam publice, era clar că ei ar fi făcut exact invers.

Am încercat să port discuții cu Cosmin Popescu și Mihai Weber. Am vorbit despre harta județului Gorj: Unde vrei să investești? În ce comune să bagi bani? Sunt fonduri disponibile, cum te-ai gândit să le folosești? Fugeau de răspunsuri. Nu ne-am întâlnit trei luni.

M-am lovit de aroganță și de atitudinea de călcare în picioare. Mi-am dat seama că nu pot să-i schimb. Sunt prea conectați în sistemul lor, prea mici în gândire. Am considerat că la comportamentul lor trebuie să răspund cu aceeași monedă, uneori chiar mai dur. Nu mai poți să fii indulgent. Din păcate, majoritatea nu vor să facă nimic altceva decât să asigure salarii. Atât.

Reporter: A funcționat?


Iulian Popescu: Cel puțin din punct de vedere politic, pentru că, din păcate, mulți oameni, în administrație, sunt oameni obișnuiți să reacționeze doar la tonul ferm. Dacă timp de 30 de ani au văzut că puterea o are cel care vorbește răspicat, pe un ton ridicat, care îi ia la rost, atunci asta vor înțelege cel mai bine.

Reporter: Publicul vrea să vadă personaje care se ceartă, care se confruntă, care au tupeu?

Iulian Popescu: Da, cel puțin eu asta am observat. Ca să demonstrezi că ai curaj, trebuie să ai și un comportament mai agresiv – asta simt ei. Dacă timp de 30 de ani puterea a fost deținută de cei fermi, care vorbesc răspicat, care iau oamenii la rost, asta au învățat să respecte.

De exemplu, mi-am asumat anumite candidaturi, iar asta, pentru mine, a fost un semn de curaj. Totuși, fiecare vede curajul diferit. Pentru unii, curajul înseamnă mai degrabă tupeu decât asumare. Curajul de a risca, de a investi bani pe o idee, de a-ți asuma responsabilități – asta este adevăratul curaj. Să intri în groapa cu lei, să lupți. Atunci când am pierdut, nu a fost vorba despre pierderea mea personală, ci despre ce aș fi putut face. Mă îndrăgostisem de proiectele pe care le puteam realiza.

Reporter: Ați spus la un moment dat că nu veți face niciodată anumite lucruri și, totuși, le-ați făcut?

Iulian Popescu: E greu să spun acum. Cu siguranță, nu sunt perfect, dar nici nu-mi dau seama acum … Dacă îți amintești o declarație de-a mea, spune-mi.

Reporter: Politica pe care o vedem are legătură cu ce vă imaginați că este?

Iulian Popescu: De mic copil, mi-am dorit să intru în politică. Dar niciodată nu m-am gândit că va trebui să candidez. Mereu mă vedeam în postura celui care știe să facă lucruri, care este numit și primește un mandat să realizeze ceva. Însă, ca să mergi și să ceri voturi, trebuie să înțelegi pârghiile puterii politice. Fără ele, nu ai forță.

Este ca și cum ai conduce o mașină fără să simți drumul prin volan. Dacă folosești un joystick, pierzi contactul cu realitatea. În politică, trebuie să simți vibrațiile electoratului, să te gândești la impactul fiecărei decizii asupra oamenilor. Altfel, te deconectezi și o iei pe arătură.

Dacă ești doar numit într-o funcție, dar nu ai câștigat prin vot, nu ai acea conexiune directă cu alegătorii. Când mergi în fața lor și îți asumi niște lucruri, e cu totul altceva. Am analizat de multe ori acest aspect și mi-am dat seama că politica funcționează diferit atunci când există această legătură.

Când măsurile luate de guvern sunt deconectate de realitatea de la bază, apar probleme. Ori se iau decizii fără legătură cu ce se întâmplă în viața reală, ori nu se iau deloc, de frică să nu greșească. Și, în loc să facă ceva, preferă să nu facă nimic.

Asta înseamnă întârzieri în reformă. Asta înseamnă întârzieri în tot ce ține de măsuri, investiții, fonduri și altele. Lipsa de leadership afectează tot, iar pentru a avea un leadership politic adevărat, trebuie să ai legitimitatea voturilor. Poți avea influență politică prin diverse mecanisme, dar singura cale corectă, sustenabilă și de durată este să ai voturi. Asta înseamnă să te prezinți în fața electoratului și să câștigi încrederea oamenilor.

Desigur, poate că oamenii așteaptă altceva de la cei pe care îi votează politic, față de ceea ce are nevoie țara, de exemplu. Guvernul ar avea nevoie de oameni care să știe să facă lucruri concrete, nu neapărat buni comunicatori sau populiști, și nu neapărat oameni care să fie mereu în mijlocul mulțimii, să îmbrățișeze publicul.

Nu toți fac asta. Și, într-un fel, asta limitează accesul celor competenți. 

Reporter: Se vorbește foarte mult despre influența pe care a avut-o Ion Iordache, liderul PNL Gorj, asupra dvs, atât în ceea ce privește comportamentul, cât și anumite decizii. A existat o influență? Cum v-ați influențat reciproc?

Iulian Popescu: E greu de spus, pentru că e dificil să măsori aceste lucruri. Evident, atunci când oamenii lucrează împreună, se influențează reciproc. Prima reacție ar fi să te gândești la agresivitate sau la decizii tranșante, luate rapid. Nu știu cum să definesc exact asta acum, îmi scapă cuvântul. Dar, cu siguranță, viteză de reacție și fermitate.

Fiecare împrumută de la celălalt anumite calități. Poate și el a învățat de la mine că lucrurile trebuie făcute concret, documentate, bine gândite și calculate până la capăt. De exemplu, am avut strategii pentru județ care includeau detalii clare: documente cu pașii necesari, costuri, persoane implicate. Una e să vorbești în teorie și alta să ai pe masă un plan concret.

Reporter: Cum vreți să vă țină minte oameni, ce etichetă vreți să primiți?

Iulian Popescu: Serios, bine pregătit, luptător, incoruptibil sau, mai simplu, corect. Un om corect, cinstit. Hai să spunem mai popular: un om cinstit. Cinstea nu se rezumă doar la lipsa intereselor materiale în ceea ce faci în zona publică, ci și la dedicarea față de comunitate. Un om cinstit este și cel care comunică cinstit. Nu minte oamenii.

Niciodată nu mi-am asumat să comunic ceva despre care știam sigur că este imposibil. Cinstea în comunicare înseamnă să spui lucruri în care crezi. Știu foarte bine că, în politică și mai ales în campanie, comunicarea are o relație specială cu adevărul. Uneori îl pui la îndoială, dar pot garanta că nu am mințit niciodată.

Reporter: Au fost situații în care s-a spus că ați acționat într-un fel pentru că așa s-a decis la partid, s-a cerut ceva? Au existat asemenea situații?

Iulian Popescu: Niciodată. Referindu-mă strict la funcția publică pe care am avut-o — în acest caz, mandatul de prefect timp de 10 luni — niciodată nu am primit ordine. Mai ales în luptele pe care le-am dus cu Consiliul Județean: controlul, anularea sau contestarea în instanță a hotărârilor legate de împărțirea banilor. Chiar și după ce nu mai eram prefect, am continuat să lupt pentru ceea ce credeam corect.

Dacă mă gândesc acum, nu-mi vine în minte vreo situație în care cineva m-a împins să iau o decizie. Eram foarte hotărât, așa cum sunt și acum. E o dovadă clară că am făcut aceste lucruri pentru că am crezut în ele. Nu poți fi atât de determinat și încrâncenat dacă ai fi fost forțat să acționezi. Un om nesigur, care acționează la ordine, ar evita contactul cu presa, cu oamenii sau cu adversarii. Eu, în schimb, i-am confruntat direct, tocmai pentru că eram convins de ceea ce făceam.

Lucrurile pe care le fac sunt doar cele în care cred. Niciodată nu am fost pus în situația de a-mi condiționa acțiunile. Dacă aș fi fost, probabil aș fi renunțat oricând la funcție. Deci, răspunsul final este: nu, nu am fost împins de la spate să iau decizii sau să fac anumite acțiuni. Dimpotrivă, pe unele le-am luat fără să mă consult cu nimeni, tocmai pentru că eram atât de hotărât și nu voiam să-mi pun întrebări suplimentare.

Știam că îmi voi face mulți dușmani, dar cineva trebuia să arate că nu se poate încălca legea fără consecințe. Pur și simplu nu am putut accepta asta. 

Reporter: Au fost multe articole în presă. Cum a fost pentru dvs, pentru apropiați? 

Iulian Popescu: Personal, sunt complet detașat. M-am obișnuit să nu pun la suflet. După patru ani de politică și două campanii electorale dure, nu cred că mai au ce să inventeze despre mine. Dacă ar fi avut ceva serios, ar fi făcut-o deja. Cea mai afectată persoană din jurul meu este mama mea. O găsesc adesea dimineața cu ochii umezi, roșii, pentru că suferă din cauza a ceea ce se spune pe Facebook sau a ceea ce urmărește la televizor. Îi spun mereu să ignore, să nu se mai uite. Eu, personal, când văd un titlu sau ceva care pare făcut doar să atragă atenția, nu am curiozitatea să deschid. Pur și simplu nu mă interesează.

În politică, libertatea înseamnă să nu faci compromisuri doar de teama că vei pierde o funcție. Dacă îți pasă mai mult de scaun decât de principii, nu vei face ceea ce trebuie.

Atunci când spun ceva, înseamnă că eu cred în acel lucru. Încă de când eram mic și am citit Pădurea spânzuraților, am luat ca principiu de viață o lecție pe care tatăl personajului principal, Bologa, i-o transmite înainte să moară. Lecția spunea că viața trebuie să fie una cu vorba, iar vorba una cu gândul și gândul cu fapta. Numai atunci vei obține echilibrul perfect.

Atât timp cât sunt liber în acțiune și nu urmăresc vreun interes personal, voi acționa mereu în interesul comunității. Îmi pasă de impactul real al deciziilor mele și de cum pot face lucrurile mai bine. 

Reporter: Candidați pentru un post de senator. Spuneți-mi trei idei cu care mergeți în Parlament și de ce?

Iulian Popescu: Am mai mult de trei idei, dar dau un exemplu punctual la care țin cel mai mult: o modificare legislativă care se poate face direct în Parlament. Este punctuală, de interes național, dar cu un impact major pentru județul Gorj, despre care nimeni nu a vorbit și la care nu s-au prezentat soluții. Este vorba despre corelarea modului în care se împart redevențele pentru resursele naturale exploatate.

Dacă pentru cărbune și alte resurse de suprafață împărțirea este proporțională între comunitatea locală, județ și bugetul național (20% la nivel național, 40% la județ și 40% la localitate), această regulă nu se aplică în cazul altor resurse din cauza unei necorelări între diverse legi și reglementări. De exemplu, în Legea petrolului și gazelor, toate redevențele merg la bugetul național.

În județul Gorj avem resurse importante de gaze, mai ales în comune precum Hurezani sau Licurici, unde Romgaz și OMV Petrom desfășoară exploatări semnificative. Este nedrept ca aceste comunități să nu primească nimic direct, calculat sau corelat cu valoarea resurselor pe care le oferă țării. Spre exemplu, comuna Fărcășești are un buget mare din redevențele pentru exploatarea cărbunelui. În schimb, comune precum Licurici nu primesc nimic, rămânând foarte sărace.

Este corect, în spiritul descentralizării și sustenabilității locale, ca aceste comunități să gestioneze singure resursele lor. Mi se pare firesc ca distribuția redevențelor să fie aceeași atât pentru cărbune, cât și pentru gaze și petrol. Acest aspect este de interes național.

Sunt sigur că primari din toate partidele – PSD, PNL sau altele – se confruntă cu aceeași problemă și ar susține această modificare. Singurul obstacol ar putea fi Ministerul Finanțelor, care ar pierde din încasări. Totuși, atunci când se discută despre echilibrarea bugetelor locale, ministerul ar putea fi nevoit să redistribuie fonduri către comunități. Am solicitat deja informații, dar este nevoie de date detaliate de la Ministerul Finanțelor pentru întreaga țară.

Am citit Codul Administrativ, Legea petrolului și gazelor și am discutat cu reprezentanți ai Romgaz și OMV Petrom pentru a înțelege mecanismul de plată și a identifica articolele de lege care diferă între resursele de suprafață, precum cărbunele, și resursele subterane, precum gazele naturale și petrolul. Modificările necesare nu se limitează la schimbarea unui simplu procent; sunt necesare reglementări suplimentare pentru anumite resurse, care lipsesc cu desăvârșire.

Reporter: În privința CE Oltenia…Cum vedeți evoluția CEO în următorii patru ani? 

Iulian Popescu: Cred că vom discuta în continuare despre această companie, mai ales că, în prezent, are fonduri disponibile și certificate necesare până în 2027.

Lucrurile astea-i permit Complexului Energetic Oltenia încă o gură de oxigen pentru a-și finaliza programul de investiții menționat în programul de restructurare, adică implementarea grupurilor pe gaze care sunt tot mai dificil de făcut și panourile fotovoltaice unde și acolo sunt întârzieri, dar care cu siguranță o să fie făcute.

Poate pe termen lung, Complexul Energetic Oltenia va fi mai mult o firmă de tip holding, care deține multe alte firme punctuale care își au diverse activități de producere a energiei electrice sau poate și diversificare activităților.


Adică în acest moment Complexul Energetic Oltenia este cel mai mare deținător de terenuri și de active clădiri din județul Gorj, dacă ele ar fi puse în valoare prin diverse alte activități, nu direct pe Complexul Energetic Oltenia, că e un program de restructurare și nu pot să înceapă alte activități cum ar fi nu știu, turistice sau să se apuce să producă prefabricate din beton, dar poate să le facă în parteneriat ori cu alte entități private, ori cu unități administrativ-teritoriale. Așa că și primăriile pot să se asocieze cu CEO, să dezvolte noi activități la parcuri industriale, facilități logistice ș.a.m.d. sub forma unei noi companii, unei concept din ăsta de SPV la fel cum există pentru fiecare parc fotovoltaic.

Reporter: Aveți un mesaj pentru gorjeni, pentru ziua votului? Dvs candidați la senat din partea PNL. 

Iulian Popescu: Să meargă la vot. România ar fi fost într-un context economic și social complet diferit dacă 90% dintre români ar fi mers la vot. Votul este esența democrației, iar prezența masivă la urne ar asigura reprezentativitatea fiecărei categorii sociale și profesionale, fiecare trăgând într-o anumită direcție. Dacă toată lumea votează, se creează un echilibru în societate. Dacă votează doar anumite categorii – doar vârstnici sau doar cei care lucrează în anumite sectoare – atunci apar dezechilibre, iar acest lucru îl vedem de 34 de ani. Ieșitul la vot este fundamental.

Oricare ar fi decizia fiecărei persoane, aceasta trebuie să voteze. Dacă nu găsește un candidat potrivit, își poate anula votul – și încurajez și acest lucru –, dar este mai bine așa decât să nu meargă deloc. Alegerea candidaților trebuie făcută atent. Recomand să se acorde atenție oamenilor din echipa fiecărui candidat.

Reporter: De ce să voteze Iulian Popescu la Senat?

Iulian Popescu: Pentru echipa liberală, văd doi diferențiatori majori: experiența și motivația. Cetățeanul trebuie să se uite foarte bine la candidați și să înțeleagă ce îi motivează și de ce își doresc funcția respectivă. Candidații trebuie să fie oameni cu experiență, care au realizat lucruri în viața lor, care știu efectiv să facă ceva, care au o meserie și o profesie. Trebuie să fie oameni independenți, capabili să acționeze autonom, și care nu sunt în politică doar pentru a obține un loc de muncă. Este important ca acești candidați să fie motivați să contribuie la binele comunității.

Fiecare alegător ar trebui să întrebe: „De ce vrei această funcție?”. Dacă răspunsul este legat de dorința de bani, putere sau alte interese personale, este posibil ca acea motivație să nu fie una sănătoasă. Poporul are întotdeauna dreptate. Noi, fiind parte din popor, nu putem să-l judecăm din exterior. Un observator extern poate crede că poporul român greșește uneori, dar noi, ca parte a acestuia, trebuie să-l respectăm.

Deciziile poporului se datorează, în principal, lipsei de comunicare dintre clasa politică și cetățeni, dar și lipsei educației civice și politice. Politicienii sunt adesea preocupați de câștiguri pe termen scurt și recurg la manipulare și minciuni, în loc să educe electoratul. Oamenii reacționează corect când primesc informații corecte și reguli clare.

O țară nu este schimbată doar de politicieni sau de guvern, ci de cetățeni. Politicienii trebuie să creeze reguli simple, clare și ușor de aplicat, pentru a stimula comportamentul corect în comunitate. Este nevoie de fermitate în aplicarea legilor, astfel încât oamenii să le respecte.

Reporter: Succes! Ce urmează după alegeri o să vorbim după 1 decembrie.

A consemnat Maria Bîrcu