Zgura Roland Garros-ului e altfel. E mai tare, mai dură, mai nemiloasă, se ține tare față de suratele de la Madrid, Roma sau Monaco, insistă că e diferită și că Roland Garros-ul, cu cele două săptămâni de chin și jale ale lui, este altceva. Și chiar e. Când mai bate și vântul, cum a fost aseară, zgura este zburătăcită și lasă locul unui soi de pământ tare și fioros, imprevizibil și mult mai prieten cu cei care atacă și cei care au mușchii la locul lor, în tricouri și chiloți.

Svitolina, o țărancă frumoasă și ambițioasă de doar 22 de ani, pleca favorită împotriva unei românce rahitice, prin comparație, crescută cu E-uri și suc la Tec la Constanța, mai vulnerabilă pe al doilea serviciu decât un pui de lăstun căzut din cuib în mijlocul autostrăzii. Iar primul set și o mare parte din al doilea chiar așa au părut. 5-0 și 5-1 a condus țăranca, în cele două, iar rândunica din Constanța părea învinsă, la 6-3 și 5-1 pentru adversară. Și atunci s-a întâmplat. Halep a luptat ca la Verdun, ca spartanii cu grecii, și a câștigat 12 game-uri din următoarele 13, inclusiv un tiebreak. Iar povestea singurului game pierdut, la 6-5 în setul 2, este a meciului în sine. Halep a avut 40-0 și trei mingi de set și domina evident, o călca în picioare fără milă pe adversară, ataca furibund, mereu cu doi-trei pași în propriul teren, și părea imposibil de oprit. Dar Svitolina s-a apărat dement, sfidând fizica, și a făcut-o pe româncă să-și piardă toate mingile de set, apoi și game-ul. Forța cu care racheta lui Halep a lovit suprafața de joc și s-a rupt, din cauza nervilor acelui game pierdut, lăsa impresia că Svitolina, încărcată psihic și plină de încredere după revenire, va fluiera în tiebreak. Nu s-a întâmplat, însă, tiebreak-ul a fost amețitor și nebun, câștigat la limită de-a noastră, iar în decisiv Halep a fluierat ea, în loc: 6-0 cu un joc entuziasmant, iar cel mai greu obstacol pare să fi trecut. În următoarele două partide, Halep joi seara și sâmbătă după-amiaza, Halep joacă pentru istorie și, mai mult decât atât, pentru legendă. Pentru că nu ar fi doar primul ei turneu de Grand Slam câștigat, ci și prima oară când trece pe locul I în lume, la tenis feminin.

Las această frază simplă – „Simona Halep va fi prima în lume” – să fie analizată de toți criticii înverșunați ai constănțencei, critici care jubilau ieri, la 3-6 și 1-5, că uite că ne-au zis ei, că uite c-au avut iar dreptate, că uite că Halep e slabă, iar ei sunt nemaipomenit de inteligenți. Nu doar că nu sunt. Dar nici unul dintre ei și nici dintre cunoscuții lor nu se va apropia, vreodată, de locul I la ceva; la orice.