Nu locuiesc în Târgu Jiu și nici nu țin cu Pandurii. Informațiile mele pe subiect sunt limitate, așa că vă rog să citiți acest text ca pe părerea unui microbist dezamăgit. Deplâng retrogradarea unei echipe care la un moment dat părea să poată deveni un simbol al României. Acel moment pare atât de îndepărtat încât cu greu putem accepta faptul că memoria nu ne joacă feste și n-au trecut nici patru ani de când Pandurii reușea o victorie senzațională pe terenul super-echipei Braga (o prezență constantă în grupele Europa League) și mergea unde puține echipe din România au ajuns.

Dar să ne întoarcem la oile noastre, statui vii și triste ale unui stat în care PSD-ul usucă orice lucru pe care îl atinge, ca într-un basm cu personaj negativ atât de malefic încât nici un făt frumos n-a reușit să-l dovedească, deocamdată. Retrogradarea Pandurilor a fost anunțată de o decizie explicabilă până la un punct: banii veniți de la contribuabili trebuie să fie limitați sau chiar să nu existe, într-un sistem capitalist bazat pe cerere, ofertă și supraviețuirea unor business-uri care trăiesc în mod natural, nu sprijinite de stat. Pe de altă parte, însă, Pandurii era ușor de salvat chiar și fără banii ăia mulți de la CEO, într-o Ligă I în care nu e nevoie decât de un management decent, care să vină în întâmpinarea banilor încasați din drepturile TV, pentru a supraviețui bine mersi. N-a fost cazul. Fideli principiului de a numi lipitori de afișe și pupincuriști incompetenți în funcții pentru care îți trebuie totuși pricepere și talent, PSD-ul a avut grijă și de echipa de fotbal. Apropo, de sporturile de sală ce s-a mai ales?

Începând cu această vară, Pandurii se va înscrie, alături de U Cluj și Petrolul, în galeria echipelor cu stadioane mult mai moderne decât management-urile de ev mediu de care beneficiază. Deși, dacă stau să mă gândesc un pic că tot PSD-ul a construit și stadionul ăla, tare îmi e să nu se surpe tribunele ca într-un film prost cu efecte speciale bune de la Hollywood, la primul șut mai sănătos în bară al lui Surugiu. L-am numit pe Surugiu pentru că am citit amuzat, înainte de meciul decisiv de la Mediaș, că cel mai bun jucător al Pandurilor din play-out nu a făcut parte din lot pentru că s-a dus la o nuntă. E adevărat, a fost chiar nunta lui. Și nu a fost singurul. Și Batin a avut nuntă, și el a lipsit. Să nu găsești o metodă să-ți ajuți echipa într-o partidă atât de importantă, indiferent ce ai fi avut programat în acea zi, denotă nu doar dezinteresul jucătorilor pentru club, ci și profunda uitare spre care, cu PSD la cârmă, se îndreaptă sportul din Târgu Jiu. Mână-n mână cu bunul simț și alte câteva valori pe cale să se piardă, poate pentru tot restul vieților noastre. Dar hei, până la urmă noi votăm, nu?