De ziua tuturor copiilor, iarăși, să ne ducem la niște statistici. Sursa este Asociația pentru Educație și Justiție Socială Human Catalyst. Care ne spune așa:

-          100.000 de copii au rămas singuri sau cu bunicii sau alte rude, în 2016, după ce părinții lor au plecat la muncă în străinătate;

-          Jumătate dintre copiii din zonele rurale trăiesc sub pragul de sărăcie, adică se culcă flămânzi;

-          Jumătate dintre copiii din toată România trăiesc în locuințe prea aglomerate pentru a putea avea un spațiu adecvat unde să-și facă măcar temele, cu atât mai puțin să se joace;

-          42% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeți funcționali. Rezolvarea acestei probleme, estimează Human Catalyst, ar tripla PIB-ul României până în 2035;

-          17% dintre copiii care termină clasa a opta nu continuă educația și nu mai ajung la liceu. Aproape toți provin din familii foarte sărace, din zone rurale.

Mai avem statistici, stați:

-          În 1990, România avea 4,8 milioane de copii în grădinițe și școli. Acum mai are doar 3 milioane, deși numărul de copii a crescut; (Institutul Național de Statistică)

-          Anual, circa 14.000 de copii din România ajung la Protecția Copilului, abuzați fizic de părinți. Și vorbim doar de cazurile înregistrate, desigur; (DGASPC)

-          225.000 de copii din România merg zilnic la culcare flămânzi, mult mai mulți decât în Bulgaria, care e pe locul 2 în UE în acest clasament; (ONU)

-          Numărul de copii abandonați la naștere crește cu 10% în fiecare an, urmare a lipsei de educație a mamelor, în special a educației sexuale precare; (DGASPC)

-          63% dintre copii Români sunt bătuți de părinți constant, iar 38% dintre părinți recunosc că își lovesc copiii. 18% dintre copiii agresați au declarat că sunt bătuți, de obicei, cu obiecte dure. (Salvați Copiii).

Ei, eu zic să vă gândiți la toate astea, data viitoare când serbați Ziua Copilului, dragi jurnaliști. Mi se pare absolut obscen să dai la televizor și în presă în general imagini cu copii fericiți și fără griji, când știi că aceia sunt o minoritate. Când știi că din cauza ta (a ta ca stat, a ta ca votant și cetățean și chiar a ta ca individ) majoritatea copiilor cresc în condiții sub-umane, să mai și sărbătorești ca și când toate astea nu s-ar întâmpla mi se pare că dublează gravitatea faptelor. Și, așa cum puteți vedea din câteva dintre statistici, adevărul și mai sinistru este că e din ce în ce mai rău, deși s-ar presupune că într-o țară tot mai civilizată și mai europeană ar trebui să fie din ce în ce mai bine.

Și știu c-o zic destul de des, dar o zic des pentru că așa e: până când PSD-ul nu va dispărea, nu ne vom face bine.