Depozitele de cărbune din cadrul Complexului Energetic Oltenia au primit în ultimele zile mai multe cereri de livrare a unor cantităţi mari de cărbune către mai diverse lăcaşuri de cult din judeţ, în special. Mănăstiri şi biserici au înaintat cereri fără vreo ştampilă, ci doar cu semnături indescifrabile, pentru a le fi aprobată cumpărarea unor cantităţi de cărbune care ajung şi la 300 de tone, asta în timp ce unii mineri încă aşteaptă după cota de cărbune la care aveau dreptul.

Cei care sunt în situaţia de a nu-şi fi primit încă vestita cotă de cărbune spun că bisericile sunt folosite, de fapt, ca un paravan de către cei care până acum cumpărau cotele lor de cărbune pentru a revinde apoi cantităţile la un preţ mult mai mare decât cel pe care îl plătesc ei la CEO.

Afacerea pare să fi fost însă mirosită de către poliţişti care, de data aceasta, par să fi învăţat din lecţia trecutului şi să nu mai pactizeze cu samsarii care duc tiruri întregi de cărbune în satele din sudul ţării.

Agenţii din Turceni au tras marţi pe dreapta un tir încărcat cu 25 de tone destinate iniţial unei biserici din Plopşoru. Tirul fusese încărcat într-un depozit de la Cariera Roşia şi, culmea, îi aparţinea chiar unui director de la această unitate minieră.

Marfa a ieşit pe poarta unităţii cu acte în regulă, dar, peste câteva minute, când deja era pe drumul european, camionul avea alte documente pentru a justifica transportul de cărbune. Poliţiştii nu au mai închis ochii aşa cum se întâmpla cu câţiva ani în urmă şi au confiscat toată marfa. În plus, proprietarul tirului, adică şeful de la Roşia, s-a ales cu o amendă de 20.000 de lei, care se reduce la jumătate dacă este plătită în 15 zile.

Toate acestea se întâmplă în contextul în care poliţiştii au intensificat controalele la depozitele de cărbune şi au reuşit să destructureze reţelele care cu ani în urmă îşi făceau de cap. Anchetele din 2015, nefinalizate deocamdată cu vreo sentinţă definitivă, par să îşi arate acum roadele, cercetările vizând însă la vremea respectivă doar zonele Turceni şi Rovinari, nu şi Motru, care are, la rândul său, propriile reţele prin care cărbunele este luat de la unităţile miniere cu acte în regulă pentru a fi vândut apoi la preţuri mult mai mari. Şi toate acestea sunt posibile prin implicarea voită sau nu a şefilor de la Târgu Jiu, cererile primite de la biserici şi mănăstiri primind aprobări direct de la Direcţia Minieră din CEO.