Cazul Roşia Montană a împărţit societatea în două, o parte care susţine exploatarea aurului, ca să mai crească PIB-ul şi să fie create locuri de muncă, o altă parte care este împotrivă, din motive ecologice. Dar, nu numai societatea este împărţită în două, însuşi Victor Ponta şi-a plasat fundul în două bărci. Că unii sunt pentru redeschiderea exploatării aurifere şi alţii împotrivă, că s-a iscat o luptă a argumentelor, este absolut în regulă. Dar să fii în acelaşi timp şi pro, şi contra, cred că numai Ponta poate fi atât de duplicitar. Ba, au mai fost nişte pedelişti prin 2009, care ca deputaţi au fost împotriva tăierii salariilor, dar ca miniştri au susţinut măsura.

Victor Ponta a declarat nici mai mult, nici mai puţin, decât că deputatul din el va vota împotriva proiectului Roşia Montană, dar premierul din el va susţine proiectul din toată inima. Argumentul ar fi acela că premierul trebuie să aducă investitori, iar deputatul să apere mediul. Mai mult, a pasat responsabilitatea deciziei asupra parlamentului, pentru ca răspunderea să se disipeze pe cei 588 de parlamentari. Aşa cum a încercat şi în cazul CFR Marfă, să arunce responsabilitatea pe CSAT. Oare cum vor vota parlamentarii PSD, aşa cum recomandă deputatul Ponta, care este şi şeful partidului, sau ca premierul Ponta?

În fapt, Ponta s-a plasat împotriva proiectului atunci când era în opoziţie, atât pentru că dădea bine la electorat, cât şi pentru că Traian Băsescu a susţinut pe faţă redeschiderea carierei de la Roşia Montană. A doua zi după alegeri s-a schimbat şi a devenit un susţinător al proiectului, rămâne de văzut dacă doar din raţiuni economice. Soţia sa, Daciana, spunea atunci când PSD era în opoziţie că se va lega în lanţuri dacă vreodată, indiferent de context, cineva va da aviz pentru începerea exploatării de la Roşia Montană. Va mai face acest lucru dacă avizul va fi dat de soţul ei? Sau ca europarlamentar va protesta, dar ca soţie de premier va susţine proiectul?

O altă susţinătoare a proiectului este colega sa din Parlamentul European, Adina Vălean, soţia celuilalt co-preşedinte USL, Crin Antonescu. Interesant este că Antonescu pare în continuare un opozant al proiectului pentru care soţia sa face lobby în Europa, cel mai probabil contra cost.

Aşa că problemele legate de mediu, de cât câştigă statul român şi cât băieţii de la Gold Corporation, de câte locuri de muncă ar putea fi create într-o zonă aproape moartă devin deja secundare. Sunt foarte importante, dar cred că mai important ar fi ca politicienii să înţeleagă faptul că nu pot câştiga alegerile cu un mesaj pe care să îl schimbe a doua zi. Dacă în ţările cu democraţie consolidată, politicienii care îşi schimbă părerea după cum bate vântul ar fi taxaţi imediat atât de presă, cât şi de votanţi, la noi politicienii au ajuns la performanţe halucinante, de a fi în aceeaşi frază şi pro şi contra.