Sursa foto: shutterstock.com

Prețurile de transfer reprezintă valoarea la care sunt transferate bunuri, servicii sau proprietăți intelectuale între entitățile interconectate ale unui grup multinațional de companii. Stabilirea corectă a acestor prețuri este esențială pentru asigurarea conformității fiscale a grupului și evitarea dublei impozitări sau a ajustărilor nejustificate din partea autorităților fiscale.

Analiza economică joacă un rol crucial în determinarea prețurilor de transfer corecte și echitabile. Această componentă esențială în abordarea prețurilor de transfer implică aplicarea metodologiilor economice și financiare pentru a evalua și justifica prețurile practicate între entitățile unui grup. Scopul principal este să asigure factorii de decizie ai unui astfel de grup de companii că tranzacțiile intragrup sunt efectuate la prețuri de piață, adică la prețuri la care tranzacțiile ar fi realizate între părți independente în condiții comparabile.

Iată care sunt principalele metode de analiză economică care joacă un rol important în sfera prețurilor de transfer 

Există mai multe metode de analiză economică utilizate în stabilirea prețurilor de transfer, fiecare având aplicabilitate specifică în funcție de natura tranzacției și disponibilitatea datelor comparabile:

Metoda comparabilității prețurilor controlate (CUP). Aceasta metodă compară prețul bunurilor sau serviciilor transferate între entități afiliate cu prețul aplicat în tranzacții similare între părți independente.

Metoda cost-plus. Aceasta implică adăugarea unui markup rezonabil la costurile directe și indirecte ale producției pentru a determina prețul de transfer. Este utilizată în special în cazul tranzacțiilor de producție și servicii. 

De notat că ”markup” este un termen economic și financiar utilizat pentru a descrie adaosul aplicat la costul unui produs sau serviciu pentru a determina prețul de vânzare. În esență, markup-ul reprezintă diferența dintre costul de producție sau achiziție și prețul de vânzare al unui produs, exprimată fie în termeni absoluți, fie procentuali.

Metoda prețului de revânzare. Aceasta presupune determinarea prețului de transfer pe baza prețului de revânzare aplicat de către distribuitorul afiliat, ajustat pentru a include un markup rezonabil corespunzător funcțiilor și riscurilor asumate de acesta.

Metoda marjei nete de tranzacție (TNMM). Această metodă implică determinarea unei marje nete (profitabilitate) comparabile cu cea obținută de părți independente în tranzacții similare. Este adesea utilizată în tranzacțiile complexe unde datele directe comparabile nu sunt disponibile.

Metoda împărțirii profitului. Această metodă împarte profitul obținut dintr-o tranzacție între entitățile afiliate pe baza unei analize a contribuțiilor economice ale fiecărei părți la generarea profitului respectiv.

Beneficiile unei analize economice solide în ceea ce privește prețurile de transfer

O analiză economică bine fundamentată nu doar că asigură conformitatea fiscală, dar contribuie și la:

Reducerea riscului de controale fiscale și ajustări. O documentație riguroasă bazată pe o analiză economică robustă poate preveni ajustările prețurilor de transfer de către autoritățile fiscale și poate servi drept bază solidă în caz de litigii.

Creșterea eficienței economice. Prin stabilirea prețurilor de transfer corecte, companiile pot optimiza utilizarea resurselor și performanța financiară globală.

Îmbunătățirea transparenței și guvernanței. O abordare transparentă și metodică în stabilirea prețurilor de transfer poate îmbunătăți relațiile cu autoritățile fiscale și alte părți interesate, cum ar fi acționarii și investitorii.

Merită menționat că firmele de nivel mediu și mare pot beneficia azi de un sprijin valoros în acest domeniu destul de sensibil. Forvis Mazars în România oferă expertiză extinsă în domeniul prețurilor de transfer, sprijinind companiile medii și mari să se adapteze în mod adecvat la complexitatea reglementărilor fiscale și să adopte practici de conformitate eficiente. Echipa de specialiști ajută clienții să implementeze metode economice robuste și să dezvolte documentația necesară pentru a justifica prețurile de transfer utilizate, asigurând astfel atât conformitatea cu legislația locală, cât și optimizarea performanței economice.

În concluzie, analiza economică joacă un rol vital în stabilirea prețurilor de transfer, asigurând că acestea reflectă valoarea de piață și contribuind la conformitatea fiscală și eficiența operațională a companiilor multinaționale. Pentru a naviga cu succes în complexitatea reglementărilor privind prețurile de transfer, companiile ar trebui să investească în expertiză economică și să adopte o abordare metodică și bine documentată.