Un gorjean trăiește de 11 ani sub cerul liber și nu face asta de sărăcie, ci a fost alegerea lui să trăiască singuratic la poalele muntelui. Poate necazurile, traumele și viața grea dusă în copilărie l-au determinat pe Laurențiu să aleagă o viață de pustnic sub cerul liber fie vară fie iarnă. 

Laurențiu are 49 de ani și este din Bumbești –Jiu. În urmă cu mulți ani, viața l-a făcut să plece de acasă și să se descurce singur prin lume, sătul de traiul pe care l-a avut alături de părinți.  ”Am avut o viață foarte grea. Mama mă bătea până nu mai puteam, tata la fel, nu mă lăsau să vorbesc cu nimeni. O mătușă mi-a făcut cunoștință cu o fată și ei nu au fost de acord ca eu să îmi fac o familie. Îmi aduc aminte cum mama mă bătea cu nuiele de alun până le rupea bucăți pe mine, mă lua și mă dădea cu capul de pereți, iar tatăl mă ridica de urechi în sus până a fost aproape să-mi rupă una, mă bătea cu o curea, mereu aveam urme pe mâini și pe picioare. Într-o zi am plecat de acasă pentru că nu am mai suportat. Ei nu au vrut să mă lase să îmi fac și eu o familie și o gospodărie a mea. Mai am o soră, dar este plecată, ea mi-a zis să mă duc la ea dar nu vreau”, a povestit Laurențiu pentru canalul ”Hoinar prin România”.

Așa a ajuns în zona Runcu, iar de aici până la o viață în sălbăticie nu a fost decât un pas. În ultimii 11 ani, Laurențiu și-a amenajat ”o casă” sub cerul liber. ”Am muncit la o familie la Valea Mare, apoi m-am mutat la alta, dar răutatea oamenilor m-a făcut să mă îndepărtez. Mi-am găsit locul în această vale de sub munte și am decis să rămân aici. Mi-am făcut un pat din ferigă, ca să nu mă ude ploaia. Am pus pături multe ca să mă acopăr, iar când plouă sau ninge trag un nailon peste mine. Așa am făcut în fiecare zi în ultimii 11 ani. Sunt un om curat, îmi spăl mereu hainele și așternuturile, aranjez patul, am pus ferigă și pe lângă pat ca să nu se facă noroi, am aici lângă pat și masa pe care mănânc, tot pe pământ. Nu m-am așezat lângă pădure, pentru că acolo mai vin animale. Aud mereu lupi, urși, vulpi. Am și dulapul cu haine în marginea păduri, acoperit cu nailon și crengi, mâncarea o leg în copaci, iar din ferigă am făcut și un frigider unde pun băutura ca să stea rece”, a mai povestit Laurențiu.

Când nu muncește la oamenii din sat, Laurențiu se ocupă de mica gospodărie în aer liber, iar seara admiră cerul din pat. ”Eu nu duc lipsă de nimic aici. Am de toate. Aici nu mă deranjează nimeni. Decât să am masă și să nu am ce pune pe ea, mai bine ca mine, masa mea dar cu ce vreau. Nu îmi lipsește nimic, pentru că sunt muncitor și mă descurc. De când sunt aici, singurătatea m-a făcut să citesc oamenii după ochi și să văd care sunt buni sau cei care au intenții rele. În fiecare noapte adorm uitându-mă la cer. Aici e viața adevărată, în natură, la aer curat”, a mai spus Laurențiu.

Gorjeanul  care trăiește altfel ”locuiește” pe raza comunei Peștișani, iar autoritățile de aici cunosc foarte bine situația și alegerea lui de a trăi sub cerul liber. ”Este alegerea pe care el a făcut-o în urmă cu 11 ani. Nu face asta de sărăcie, ara bani pentru că este un băiat muncitor. Merge la muncă prin sat, cu ziua. El a decis să trăiască fie iarnă, fie vară sub cerul liber. Nu contează că e soare, e ploaie sau ninsoare, el nu-și părăsește locul. Chiar nu are nevoie de ajutor. Eu trec des pe acolo, nu am vorbit niciodată cu el, dar lumea îl știe bine. El vrea să stea acolo și nimeni nu are ce să-i facă. Este alegerea lui, stilul de viață ales de el, are acolo dormitor, bucătărie, dulap, toate adaptate la nevoile lui”, a declarat Cosmin Pigui, primarul din comuna Peștișani.

Galerie foto