Tânărul din Roşia de Amaradia pe care instanţele de judecată l-au găsit nevinovat după ce a stat 9 luni în spatele gratiilor cere şi el acum anchetatorilor să îl găsească pe cel care a comis crima pentru care el a plătit deja pe nedrept. Mihail Constantin Igeanu este astăzi departe de ţară, în Grecia, unde a plecat să-şi caute de lucru, dar decizia de la Înalta Curte de Casaţie l-a bucurat nespus de mult, lucru care nu se poate spune şi despre anchetatorii gorjeni, aceştia dând-o în bară din nou.

Pentru Mihail Constantin Igeanu cele 9 luni petrecute în spatele gratiilor au trecut mai greu decât îşi poate imagina cineva, şi mai greu scurgându-se cei trei ani de când a fost trimis în judecată pentru acuzaţia de omor calificat şi pentru care acum a fost achitat. A trebuit să stea însă din 7 iulie 2010 până în 11 aprilie 2011 în puşcărie şi să aştepte până acum să i se facă dreptate, asta în condiţiile în care în urmă cu doi ani Tribunalul Gorj decidea 20 de ani de închisoare pentru „criminalul” Igeanu. Prezumţia de nevinovăţie a funcţionat extrem de greoi în cazul său, iar acum, când îşi aduce aminte prin ce a trecut, tânărul care avea 18 ani atunci când i-au fost puse cătuşele pe mâini, oftează înainte de a spune cum e să stai în arest cu criminali adevăraţi şi să faci pedeapsa altuia nedescoperit încă de anchetatori. „Greu de tot a fost. Vă daţi seama, să faci puşcărie fără să ai vină, să suferi pentru altul care încă nu a fost prins, a fost greu. M-a ajutat însă Dumnezeu ca să iese adevărul şi uite că a ieşit chiar înainte de ziua mea, de Sfinţii Mihail şi Gavril. Nu mă credea nimeni atunci că nu am vreo vină. Doar familia şi avocatul Dănău au fost alături de mine”, spune tânărul din Roşia de Amaradia.

Bătut, ars cu ţigara şi electrocutat

Coşmarul lui Igeanu a început chiar din momentul demarării anchetei de către poliţişti. „Când am fost reţinut aici, la Roşia, m-au forţat să dau declaraţii aşa cum doreau dânşii. M-a bătut un domn poliţai ca să iau crima asupra mea. Mi-a dat la ficat, m-a lovit la cap, să spun că l-am omorât eu, dar eu tot timpul am sperat că adevărul va ieşi la iveală. În puşcărie, la Bariera Vâlcii a fost cel mai greu. Acolo am fost ars cu ţigara, am şi acum semnele pe mână. Noaptea eram curentat de alţi deţinuţi doar pentru că aşa înţelegeau unele persoane să se distreze. Despre bătaia de la deţinuţi nici nu vreau să mai vorbesc! Nu puteai să spui însă nimic pe niciunde pentru că oriunde te-ai fi mutat te considerau „sifon” şi aveai apoi viaţa şi mai grea”, povesteşte Igeanu.

Moţa

Procurorul din acest dosar a fost Emil Moţa, singurul procuror din Gorj care anul trecut aspira să devină şef la Parchetul General. Acesta a deveni faimos după ce Marcel Ţundrea a ieşit din puşcărie graţie unor teste ADN pe care le tot ceruse şi Moţa nu i le acceptase de la început. Cererile lui Ţundrea s-au îndreptat atunci către Curtea de Apel Craiova şi aşa procurorul Emil Moţa a fost nevoit să ceară faimoasele teste ADN care l-au făcut pe gorjeanul din Pojogeni un om liber. ADN-ul i-a fost de folos acum şi lui Igeanu, care speră ca anchetatorii să dea de urma criminalului. „Sper să-l găsească. El a fost liber şi eu am făcut puşcărie”, spune acesta.

Departe de familie

La fel de mult ca Mihail Constantin Igeanu a suferit mama sa, singura care l-a crescut, tatăl fiind mort cu mai mulţi ani în urmă. Sabina Igeanu a lucrat în Grecia în toţi aceşti ani pentru a putea face rost de bani cu care să îi asigure fiului său nişte avocaţi dispuşi să lupte pentru aflarea adevărului. Ar fi putut să-l ajute cu acei bani să-şi întemeie o familie, să-şi facă un viitor, dar a fost nevoită să vadă cum singurul său băiat trăieşte cei mai frumoşi ani ai vieţii în spatele gratiilor. „Toată perioada cât a stat la arest şi acum, până s-a dat sentinţa la Bucureşti, nimeni nu m-a crezut. Spuneau prin sat că-i criminal, că de aia l-a luat Poliţia şi procurorii. Ziceau că am dat bani ca să-l salvez, dar de abia am avut bani pentru avocaţi. Am luptat din greu pentru el pentru că l-am crezut nevinovat şi uite că Dumnezeu ne-a ajutat ca adevărul să iese la iveală. Când am aflat vestea nici nu mai ştiu ce am simţit. L-am sunat pe avocat ca să-l întreb dacă e adevărat şi mi-a spus că da, aşa stau lucrurile, dar tot nu-mi venea să cred”, a povestit Sabina Igeanu în timp ce se pregătea să îşi ia la revedere la fiul său.

A EMIGRAT

Băiatul a plecat în Grecia ca să-şi găsească un loc de muncă. Are nevoie de bani ca să-şi refacă viaţa, iar în Gorjul care a dat ţării un procuror în funcţia de prim-ministru locurile de muncă sunt mai puţine parcă decât în orice alt colţ al ţării, aşa că străinătatea rămâne singura opţiune pentru cine vrea să mai spere la o slujbă cât de cât bine plătită.

Satul ştia cine a comis crima, Poliţia nu

Înainte de a ne pierde în amănunte acestui caz complicat, o întrebare rămâne fără răspuns în toată povestea de la Roşia de Amaradia. Cine a comis crima? Răspunsul nu poate veni decât de la anchetatori, avocatul Ionuţ Lucian Dănău, cel care l-a reprezentat pe Igeanu şi i-a dovedit nevinovăţia este convins că instituţiile statului vor trebui să redeschidă acest dosar şi să îl caute pe adevăratul criminal. E greu de spus acum dacă de noile cercetări se va ocupa tot Emil Moţa sau dosarul va fi preluat de instituţia pe care acesta spera să o conducă, respectiv de Parchetul General, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ţundrea, procurorii din Bucureşti fiind cei care au dovedit cu probe că Gheorghe Avram a comis faptele pentru care făcuse acesta 12 ani de închisoare pe nedrept.

 Aurelia Avramescu, o nepoată a bărbatului de 54 de ani care a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 7 iulie 2010, a venit să-l felicite pe Igeanu pentru curajul pe care l-a avut. Ea a reamintit că imediat după venirea anchetatorilor la locul faptei Gheorghe Albeanu, un unchi al băiatului, a mărturisit crima, dar probele nu îl indicau pe el autor al faptelor. Interesant este că acele probe nu l-au indicat nici pe Igeanu ca fiind criminal şi atunci e greu de spus de ce anchetatorii l-au „neglijat” pe acest bătrân care ulterior a dat înapoi şi nu a mai recunoscut ce spunea iniţial cu vârf şi îndesat. „Este foarte rău că el a făcut puşcărie nevinovat. Se ştia de atunci că Albeanu era, că el a şi declarat de la început că este cel care l-a omorât pe unchiul meu. Eu l-am şi văzut în noaptea crimei, că veneam cu maşina din sat şi l-am văzut în faruri. Am fost la Parchet să dau declaraţii şi nu m-au luat în seamă. El avea şi motive să facă crima pentru că se certa mereu cu unchiul meu. Îl îmbăta ca să-i ia pământul şi acum a şi făcut lucrul acesta. A luat de la fetele răposatului cam tot ce se putea lua, le-a lăsat cu mai nimic şi acum normal că nu mai recunoaşte că el a făcut crima!”, spune femeia.

CAZUL ŢUNDREA

Inevitabil, situaţia lui Mihail Constantin Igeanu aminteşte nu doar gorjenilor, ci tuturor românilor care mai speră într-o Justiţie dreaptă de cazul lui Marcel Ţundrea, bărbatul din Pojogeni care a fost condamnat pentru un viol şi o crimă pe care nu le-a comis la 25 de ani de puşcărie şi care a făcut 12 ani de închisoare până să i se dovedească nevinovăţia. „Am auzit de Marcel Ţundrea, da, desigur. Eram în arest. Atunci am aflat despre cazul lui şi am auzit că instanţele l-au găsit nevinovat. Am crezut şi mai tare că adevărul o să iese la iveală şi la mine”, spune Igeanu.