Povestea grotei din Gorj în care a fost ascuns tezaurul României
Unicul Muzeu al Aurului din Europa se află în judeţul Gorj, în apropiere de Mănăstirea Tismana! O filă importantă de istorie e readusă în prezent și e dezvăluită turiștilor care ajung la Muzeul Tezaurului de la Tismana.
După experienţa din Primul Război Mondial, când tezaurul a ajuns la Moscova şi n-a mai fost restituit, în al Doilea Război Mondial, autorităţile au căutat o variantă mai sigură. Aşa a devenit această grotă ascunzătoarea perfectă pentru aproape 200 de tone de aur.
Vizitatorii vor descoperi povestea evenimentelor pe baza cărora a fost luată decizia mutării stocului de aur la Mănăstirea Tismana, în cadrul unei operațiuni secrete care a primit numele de cod „Neptun”. Muzeul prezintă, pe lângă documentele din Arhiva instituției, în mare parte inedite, despre salvarea Tezaurului BNR, și reproduceri ale casetelor utilizate pentru depozitarea aurului.
Acțiunea de mutare a aurului la Mănăstirea Tismana s-a desfășurat între 8 și 22 iulie 1944. Folosind câte 5 dube pe zi, care au efectuat în total 75 de curse, 192,40 tone de aur au fost transportate la Tismana și depozitate în pivnița mănăstirii. După evenimentele de la 23 august 1944, conducerea BNR a înțeles că stocul de aur nu mai era în siguranță acolo, așa că a decis mutarea lui în peștera de lângă mănăstire.
Astfel, tezaurul a rămas ascuns în peșteră până în ianuarie 1947. În acest interval, peștera a fost deschisă o singură dată, la începutul anului 1945, când au fost luate 210 casete cu 10,2 tone de aur pentru baterea medaliei „Ardealul nostru”. Operațiunea “Neptun” s-a încheiat cu succes: tot aurul a revenit la București, iar locul depozitării lui a rămas până la sfârșit un secret.
Când pericolul a trecut, casetele cu aur s-au întors în capitală. În vagoane, pe calea ferată de această dată. Dar drumul nu a fost lipsit de peripeţii. Alexandru Roibu, reprezentant al BNR Târgu Jiu, a reamintit câteva momente: „O iarnă foarte grea. S-au răsturnat câteva casete în râul Bistriţa, au fost recuperate până la ultima monedă. Cu doi ani înainte de a fi adus tezaurul la mânăstire, aripa dreapta suferise un incendiu. Stareţul de atunci trimite o scrisoare către guvernatorul Băncii Naţionale în care îl roagă să ajute la refacerea acestui edificiu. Iar această scrisoare a devenit paravanul pentru operațiunea care a rămas secretă până la sfârșit și tezaurul a fost transportat înapoi în capitală în siguranță”.