Nimeni nu mai înţelege nimic. Totul stă sub semnul unui impuls de întoarcere la şcoală. Aşa se văd lucrurile din toate părţile. Analizele, prognozele, prevenirea riscurilor de orice fel cad în seama celor care sunt implicaţi în actul educaţional. Inaccesibili, decidenţii ne vorbesc despre schimbări care nu au niciun fundament, nicio temeinicie. Sfătuitorii lor profită de haosul (ne)controlat şi emit păreri care devin legi. Nu înainte însă ca vocea “boborului” să se audă. Unde? Cum? Evident, în spaţiul simulărilor care, pompos şi elegant sforăitor, se numesc “dezbateri publice”. Acolo se joacă interesul naţional, acolo e târgul. Totuşi, noi unde suntem??

Pentru că ar trebui să fim acolo unde se hotăreşte/ s-a hotărât deja ca anul şcolar 2021-2022 să aducă o schimbare, cel puţin la nivelul structurii. Necunoaşterea sau nevoia reformist-zglobie să-i fi determinat să modifice (pentru nu ştiu a câta oară) structura semestrului 1? Să arzi etape, să comasezi paşii obligatorii în parcurgerea sănătoasă a unei programe sau să reduci, după bunul plac, perioadele de evaluare sau de recapitulare, sincer vorbind, mi se par gesturi disperate ale politicianului care, în goana după vizibilitate şi succes, risipeşte în lumea buimacă fantasmagorii, nu ca să-i facă bine, ci ca s-o smintească şi mai tare. Plăceri vinovate, aş spune, de vreme ce ele nasc confuzii, incertitudini, erori. Altfel spus, se grăbesc ca fetele la măritat. Că cine ştie, în tura electorală următoare, poate îşi găsesc ursitul.

Şi când nu se grăbesc, greşesc la fel de mult. Amânarea celor mai importante decizii, în sistemul educaţional, îngrijorează. Cum să începi semestrul al doilea fără o gestionare, chiar şi în termeni aproximativi, a variantelor de abordare sistemică?

Oare cum ar fi să ieşi în spaţiul public cu decizii clare privind conţinuturile programei şcolare, atât pentru examenul de bacalaureat, cât şi pentru examenul de evaluare naţională? Când vom şti ce să le spunem elevilor noştri? Ei nu au timpul dumneavoastră, domnilor. Poate că nu mai vor să audă nici bâjbâieli, nici confuzii, nici derute. Toate pe fondul uşor iritat al decidentului, vizibil încurcat de întrebările îndrăzneţe ale reporterului.

Ce să mai vorbim despre platforme educaţionale digitalizate? Despre resursele educaţionale “deschise”, cum frumos le numiţi, trebuie să învăţaţi să vorbiţi. Ştiţi de ce? Pentru că orizontul de aşteptare s-a schimbat, domnilor/ doamnelor. Poate nu vedeţi semnele generaţiilor neliniştite atunci când dumneavoastră vă jucaţi cu aproximările. Nu vă iese mai nimic, după 30 de ani de libertăţi oferite pe tavă, fără laude şi fără coroniţe.

Aşadar, nici ca fata la măritat, nici ca opintitul satului. Nu de altceva, dar drumul nu este bun. Nu duce Nicăieri.