Interesante aceste prime zile de după alegerile parlamentare. Avem un premier desemnat, în persoana lui Florin Cîțu, anunțat de Ludovic Orban, înainte ca președintele Klaus Iohannis să simuleze măcar consultările cu partidele politice.

Liberalii au reușit să ia duminică un sfert din voturile românilor care s-au deranjat să meargă la vot, dar asta îi asigură lui Iohannis guvernul pe care îl dorește. Teoretic, PSD ar trebui să facă prima încercare de constituire a unei majorități, pentru că este partidul de pe primul loc. Practic, PSD nu are acum cu cine se alia, dar de bun simț ar fi totuși să i se dea posibilitatea să încerce.

Președintele Iohannis ne arată însă cum are de gând să manevreze sforile în următorii patru ani. Puterea e la Cotroceni, acolo unde premierul se stabilește printr-un joc al bilețelelor făcut de el și Orban, iar celelalte partide, chiar și cele care vor fi la guvernare, află informația de la televizor.

Așa cred că vor fi următorii patru ani. Unii decid, alții înghit. Puțini vor comenta. Celor de la USR le revine sarcina de a asigura democrația în guvern, vedem dacă vor avea forța să o facă.

Florin Cîțu va fi premierul desemnat, după cum a anunțat Orban încă de miercuri, deși consultările cu partidele vor fi săptămâna viitoare. Pentru Gorj s-ar putea să fie bine, Cîțu fiind oltean, fiind prieten cu mulți liberali din Gorj, știe problemele de la Complexul Energetic Oltenia și nu numai. Lăsând asta la o parte, nu-mi dau seama dacă are Cîțu forța de a conduce un guvern, de a negocia cu USR și UDMR. Misiunea lui va fi probabil să reformeze sistemul administrativ, să reducă masiv cheltuielile statului, să fie un premier de sacrificiu, care să facă reforme dure. Ca ministru de Finanțe, Cîțu a îndatorat puternic România și va trebui acum să arate că are soluții pentru a evita criza care se întrevede la orizont.

Urmează trei ani fără alegeri în România și apoi un 2024 cu patru rânduri de alegeri. Asta înseamnă că pot fi doi ani de reforme profunde, de care România are nevoie. Cred însă că vor fi doi ani în care noi ăștia, care vom comenta de pe margine, nu vom fi luați în calcul. Sau poate va fi mai rău de atât, ceea ce ar fi trist într-o guvernare liberală.