Medic: Evaluarea centrelor de permanenţă trebuie făcută sub aspect medical, nu contabil!
Mihail Moisescu, medic în cadrul centrului de permanenţă din comuna Cătunele, s-a arătat deranjat de intenţia oficialilor din Ministerul Sănătăţii de a închide centrele de permanenţă din localităţi. Medicul consideră că aceste centre sunt benefice pentru populaţie şi va înainta o scrisoare deschisă către ministrul Sorina Pintea. Autorităţile de la centru vor să pună lacătul pe aceste unităţi medicale pe motiv că nu au ajutat la descongestionarea activităţii în unităţile de primiri urgenţe. „O parte din urgenţele care sunt de competenţa medicului de familie sunt preluate de către salvări, ceea ce este o mare greşeală”, a afirmat medicul Moisescu.
Reporter: Cum comentaţi intenţia ministrului Sănătăţii de a închide centrele de permanenţă?
Mihail Moisescu: Legea 263 din 2004 este cea de constituire şi de funcţionare a centrelor de permanenţă. La articolul 1 este specificat că aceste centre sunt continuitatea activităţii medicale din cabinetele medicilor de familie, nimic altceva. Deci, după terminarea programului, sunt oameni care au nevoie să-şi ia o tensiune, să ia un medicament, o adeverinţă. Urgenţele sunt de trei tipuri: de cod verde, portocaliu şi roşu. Urgenţele de cod verde sunt cam o sută şi ceva. Acestea sunt de competenţa medicului de familie. Celelalte sunt de competenţa UPU, CPU. O parte din aceste urgenţe care sunt de competenţa medicului de familie sunt preluate de către salvări, ceea ce este o mare greşeală. Dar, greşeala provine de la dispecerat. În lege scrie că dispeceratul ia legătura cu centrul de permanenţă, dar dacă dispeceratul are incompetenţi şi nu ia legătura…
Rep.: Aţi întâmpinat astfel de situaţii?
M.M.: De exemplu, la mine, la Cătunele, toată ziua trec SMURD, trec ambulanţe. Niciodată nu a oprit vreuna la mine la centru. Sunt SMURD cu paramedici şi ambulanţe cu asistenţi medicali. Deci nu au medicul care are competenţa să spună dacă un caz rămâne, se tratează la domiciliu sau se duce mai departe. Și atunci ce fac? Îi iau şi îi duc la spital, la UPU. Ar putea să oprească la centrul de permanenţă, unde este medic. De ce nu opresc? Mai ales cele care nu au medic, pentru că sunt aceste urgenţe verzi, de cod verde, care sunt de competenţa medicului de familie. Mai mult decât atât, ne-au pus să cumpărăm la centrele de permanenţă, am cumpărat de peste 10.000 lei aparatură, defibrilatoare, butelii de oxigen, tot felul de chestii de genul acesta. Păi, pentru ce le-am cumpărat?
Rep.: Aceste probleme le-aţi discutat cu autorităţile din sănătate?
M.M.: Eu am o scrisoare pregătită pentru ministru. N-am definitivat-o încă stilistic şi gramatical. Ceea ce se întâmplă la centrul de permanenţă, nu e ceea ce se întâmplă în UPU, sub nicio formă. Nu avem competenţa pentru aşa ceva, nu avem abilitatea pentru aşa ceva. La centrul nostru vin 4-5 persoane zilnic, alteori nu vin. Se prezintă cu tensiuni, vin cu tratamente, sunt cărora li se dau tratamente la domiciliu. Și atunci trebuie făcute aceste lucruri. De când sunt în centrul de permanenţă, de vreo 14 ani, am chemat de trei ori salvarea. Noi nu suntem centre de urgenţă, asta trebuie să înţeleagă şi ministrul. În Târgu Jiu sunt trei centre de permanenţă. Dacă UPU ar trimite pacienţii care nu sunt pentru ei la aceste centre de permanenţă, vă daţi seama ce descongestionare ar fi la UPU? La ambulatoriu nu se poate noaptea, după-amiaza. Și acolo nu se poate decât cu bilet de trimitere. Ce facem cu cei care nu sunt asiguraţi? Îi omorâm? Lucrurile sunt complexe şi trebuie cineva să le explice. Nu se desfiinţează centrele de permanenţă! Asta a fost un... altceva. Se face o evaluare a centrelor de permanenţă. Problema este că evaluarea trebuie făcută sub aspect medical, nu sunt aspect contabil.