Câteva sute de localnici din Rovinari s-au prezentat miercuri la fosta cantină a minerilor din oraș pentru a fi angajați la o viitoare fabrică de volane ce va funcționa în locația respectivă. Odată cu declinul mineritului și cu renunțarea la masa caldă pentru mineri, fosta cantină și-a pierdut obiectul muncii, iar acum are mari șanse să fie transformată chiar într-o fabrică la care ar putea lucra, pentru început, vreo 250 de oameni.

Numărul celor interesați de a găsi un loc de muncă a fost destul de ridicat, iar la coadă s-au așezat persoane de toate vârstele și preocupările. Dintre toți s-au remarcat doi soți care provin dintr-o familie de cântăreți de muzică populară. Lumea i-a recunoscut repede pe soții Ciucu, chiar dacă singura „cântare” făcută de aceștia a fost în ton cu ale celorlalți de la coadă. „Numai șase clase am făcut pentru că pe vremea când trebuia să merg eu la școală erau baluri, cântări, și aveam de lucru. Mi-a plăcut muzica, nimic de zis, dar acum a cam venit vremea să dau orga pe altceva. Cânți o vreme, ești muzicant, dar când ești bătrân, de unde să îți vină și ție o pensie? Așa, aici la fabrică poți să ai o carte de muncă, strângi vechime și mai târziu vine și pensia”, a spus Cosmin Ciucu.

După ce a gândit ca „furnica”, „greierașul de la Rovinari” a așteptat cuminte la coadă în speranța că va avea succes. Îndeaproape i-a fost și soția, Bianca fiind cântăreață până acum. „Dacă ne vom angaja de acum încolo va fi mai greu cu cântările. Sunt ele în week-end, dar dimineața trebuie să fim aici la program. Să vedem, lucrăm în schimburi, nici nu știu cum va fi, dar ne dorim ceva cu contract de muncă”, a spus cântăreața.

„Aş munci orice; aş fi tare fericită”

Mulți dintre cei așezați însă la coadă nu au mai lucrat de mult timp. Unii au vârste înaintate și le este și mai greu să plece în alte orașe sau chiar în străinătate, iar dacă au trecut de 50 de ani simt că nici un angajator nu îi dorește. „Am lucrat la mină atât cât s-a putut, iar acum aș vrea măcar femeie de serviciu. Am 62 de ani, mi-au murit trei copii de-a lungul vieții, stau cu soțul meu într-o garsonieră cu chirie și nu avem mai mult de 300 de lei pe lună amândoi. O ducem greu de tot și de aceea sper că dacă m-ar angaja și pe mine, aș avea și eu șansa din nou să câștig un ban”, s-a plâns Olga Bădoi.

Nimeni din cei așezați la coadă nu avea idee ce presupune munca în viitoarea fabrică, dar oamenii erau dispuși să învețe și să lucreze apoi pentru a avea un câștig în casă. „Atâta timp cât nu e nimic altceva de lucru prin oraș. vă dați seama că orice slujbă care apare e bine venită. Stai și aștepți un ajutor social sau altceva, dar și astea nu le primești la infinit. Eu aș munci orice. Oricum muncesc la negru pe la patroni, pe unde apuc, pentru că nu mă dau înapoi de la nicio muncă pe care pot s-o fac. Am o vârstă, nu mai sunt tânără, iar dacă aș prinde aici la fabrică, aș fi tare fericită”, a spus o altă rovinăreancă.

Îngrijorarea primarului

În mijlocul oamenilor, înainte de a începe interviurile propriu-zise, a fost prezent și primarul Robert Filip, cel care s-a preocupat ca investitorii să aibă condițiile pe care le doresc numai să nu se răzgândească și să își mute afacerea pe alte meleaguri.

Coada de la intrare și numărul mare de dosare depuse l-au pus însă pe gânduri pe edil în privința șomajului pe care îl are în oraș. „Sperăm să fie angajați până în 250 de oameni într-o primă fază. S-ar deschide o primă linie și apoi ar urma a doua linie de fabricație dacă lucrurile merg bine. Poate oricine să vină să se prezinte la angajări. Am văzut coada de la intrare și pot să spun că e dureros. Eu sper ca până la finalul mandatului meu să rezolv această problemă pentru că, așa cum știți, până acum oamenii au fost disponibilizați fără să le fie oferită o alternativă. De aceea dorim să le creăm toate condițiile investitorilor în așa fel încât să nu ne ocolească. Dacă sunt 1500 de cereri depuse doar pentru angajările la această fabrică, vă dați seama care este situația în privința șomajului din oraș”, afirmă Filip.