Guvernul a decis să taxeze suplimentar companiile din energie, cu 2% pe cifra de afaceri, într-o perioadă în care se văd nori negri la orizont. Companiile au nevoie de investiții de miliarde de euro, dar unele nu au bani să le facă, altele au bani, dar acționarii nu le aprobă investiții, pentru a-și lua banii drept dividende.

Sistemul energetic național a început să scârțâie, dar politicienii se fac că nu văd. Fiecare se uită la ziua de astăzi și își spune că problemele de mâine trebuie să le rezolve factorii de decizie de mâine.

Ziua de azi nu arată bine deloc. Marți, 8 ianuarie, România a importat la un anumit moment al zilei o cantitate de peste 1.550 MW, la un consum național de sub 9.400 de MW. De ce nu face față sistemul energetic național? Cărbunele era astăzi pe primul loc ca sursă de energie, cu circa 2.100 MW, dar Complexul Energetic Oltenia nu mai are potențialul de altădată, motivul fiind mai degrabă legat de lipsa de cărbune, decât de starea grupurilor energetice. Alte grupuri pe cărbune din țară fie s-au închis în ultimii ani, fie au trecut pe gaze, fie sunt pe final de existență, neavând autorizații de mediu. Hidroelectrica intra în piață cu 1.800 MW, debitele apelor fiind mici, dar și înghețul fiind o cauză a producției reduse. Grupurile pe gaze susțin sistemul în această perioadă, cu aproape 2.000 MW, fiind singura zonă în care au fost făcute investiții în capacități noi de producție în ultimii ani. Nuclearelectrica are două grupuri și produce la capacitate maximă, de 1.400 MW, dar cât de curând unul dintre grupuri va intra în reparații capitale, iar România nu are soluții pentru cei 700 de MW care vor lipsi din sistem. Energia produsă de vânt și de soare astăzi este, mâine nu este, așa că importurile devin o soluție la care vom apela tot mai des, dar capacitatea de import este și ea limitată, din motive tehnice.

Guvernul României ia miliarde de lei dividende în fiecare an de la producătorii de energie, în loc să lase banii la companii, pentru a investi în capacități noi. Amânarea an după an a investițiilor atât de necesare o decontăm deja. Cu cât oferta de energie este sub cerere, cu atât prețul pe piață va fi mai mare, iar asta se va simți în facturile noastre, oricât ar zice guvernul că va plafona prețul.

Importul mare de energie de marți, 8 ianuarie, ar trebui să le dea de gândit guvernanților. România are nevoie de o strategie energetică reală, făcută cu gândul la viitor. Iar primul pas ar fi renunțarea la suprataxare și reinvestirea profiturilor.