Vai, vai, vai, ce discurs a avut Liviu Dragnea duminică la Consiliul Naţional al PSD. Cum a dat şi în multinaţionale, şi în bănci, şi în companiile din energie, şi în preşedintele Iohannis, şi în procurori, şi în Europa. Ar fi dat şi în unguri, dar încă mai are nevoie de sprijinul UDMR.

De fapt, Dragnea nu a spus nimic nou. Ciorba cu impozitele pe care le va pune el multinaţionalelor a mai servit-o şi anul trecut, şi acum doi ani. Nici lupta cu băncile nu este nouă. Dragnea a rostit mai apăsat nişte cuvinte, a băgat nişte jigniri în plus, dar cam atât.

Nu o să apucăm noi ziua aia în care Dragnea o să pună impozit mai mare pe multinaţionale. O să o mai spună de zece ori, dar de făcut nu va face nimic. Aşa cum nu va face nici cu băncile. Dragnea ştie însă că românii se simt apăsaţi de taxe şi vrea să ni se pară că de vină sunt alţii, nu coaliţia de guvernare. Dragnea ştie că mulţi români se descurcă greu cu creditele şi vrea să dea senzaţia că doar băncile sunt de vină.

Atâta ştie Dragnea să facă, să inventeze duşmani şi să se lupte cu ei. Cumva, o parte din electorat, dar şi o bună parte din activul de partid cred în lupta lui Dragnea cu duşmanii imaginari. Sunt tot mai puţini cei care cred, pentru că atmosfera de la Consiliul Naţional al PSD a fost mai degrabă una apăsătoare, decât entuziastă.

Primarii, consilierii şi parlamentarii partidului ştiu că mai sunt doar câteva luni până când vor bate iar la porţile românilor, cerând voturi. Ştiu că oamenii vor pune întrebări la care nu vor avea răspuns. În vrăjeala cu statul paralel, un alt duşman inventat de Liviu Dragnea, nu prea mai crede nimeni.

Poate că angajaţii statului sunt cât de cât mulţumiţi, dar în zona privată, acolo unde lucrează milioane de oameni, este supărare mare. Am ajuns în situaţia ca o firmă cu 20 de angajaţi să suporte pensia specială a unui şmecher din justiţie sau din politică. Este normal să muncească 20 de oameni pentru fiecare pensie specială din ţara asta? Cred că răspunsul este evident. Dar, Liviu Dragnea nu a prins în discursul lui şi subiectul pensiilor speciale, la fel cum nu a vorbit nici despre zecile de mii de bugetari de partid care nu au obiectul muncii, dar sunt nişte căpuşe bine hrănite. Sunt doar două exemple care ne arată că Dragnea este populist doar atât cât să nu afecteze interesele oamenilor care îl ţin în fruntea partidului şi a statului.