A avut neşansa să rămână pe viaţă într-un scaun cu rotile, însă asta nu l-a doborât nicio clipă. Din contră, l-a ambiţionat să ducă o viaţă egală cu a celorlalţi, să muncească, să conducă o maşină şi chiar să practice un sport. Robert Gavrilescu, căci despre el este vorba, participă deseori la competiţiile de baschet, organizate de Fundaţia Motivation România, şi vrea să înfiinţeze şi la Târgu Jiu o echipă, cu sprijinul Centrului „Christian”.

Robert Gavrilescu este imobilizat într-un scaun cu rotile de mic copil şi, deşi viaţa i-a pus prea multe piedici, a reuşit astăzi să dovedească că s-a descurcat şi a făcut faţă greutăţilor la fel ca oricare dintre noi. Cu sprijinul Fundaţiei Motivation România, Robert joacă astăzi meciuri de baschet şi vrea să aducă şi alţi tineri în teren. „Am jucat baschet încă din anii liceului, aveam o echipă în cadrul şcolii speciale pentru persoane cu dizabilităţi din Bucureşti, am jucat vreo doi ani, după care am luat o pauză foarte mare pentru că am revenit acasă, în Târgu Jiu. Am venit acasă şi s-a terminat cu baschetul. De vreo câtva timp sunt implicat în cadrul Fundaţiei Motivation România şi sunt din nou pe teren”, a spus Robert Gavrilescu. Alături de fundaţie, Robert merge în toată ţara şi îi învaţă pe tinerii cu dizabilităţi cum să-şi uşureze viaţa. „Căruciorul este extensia corpului unei persoane cu dizabilităţi. Căruciorul trebuie făcut pentru fiecare persoană în parte, este ceva unic, este ceva ca un pantof, fiecare cu măsura lui. Sunt voluntar în cadrul fundaţiei, merg cu ei la prezentări, le arăt celor care sunt în cărucior cum se face un transfer de pe cărucior pe pat, în maşină, pe scaunul de toaletă”, a mai spus Robert Gavrilescu.

Multe orgolii în meci

Cât despre baschet, regulile sunt aceleaşi. Nu există privilegii, ba chiar sunt orgolii în joc. „Este puţin greu pentru că baschetul în fotoliul rulant are reguli exact ca şi baschetul normal. Coşul este tot la 3,05 metri, nu suntem privilegiaţi, se joacă în echipe a câte cinci jucători, se desfăşoară pe nişte fotolii rulante speciale, nu cele pe care le folosim de zi cu zi, au nişte apărători speciale, sunt orgolii în jocul acesta, între noi, persoanele cu dizabilităţi”, a mărturisit Robert Gavrilescu. Bărbatul vrea să înfiinţeze şi la Târgu Jiu o echipă de baschet, însă lucrurile sunt mai complicate.

„Statul nu are nevoie de serviciile mele”

Viaţa lui Robert Gavrilescu nu a fost deloc una uşoară. În urma unui vaccin administrat la vârsta de aproape doi anişori, a intrat în comă şi de atunci a rămas cu sechele de poliomielită şi paralizie la membrele inferioare. Cu o şcoala absolvită şi cu numeroase cursuri de pregătire profesională, Robert a avut tot timpul de înfruntat o societate respingătoare şi incapabilă să facă faţă cerinţelor unor oameni cu nevoi speciale. „17 ani am stat numai prin spitale-şcoli. Nu mi s-a dat prea multe şanse. Am făcut 18 ani de şcoală, am o mulţime de cursuri absolvite, aş putea oricând sta la poarta unui spital să ridic o barieră, am încercat la recepţie la un hotel, mă descurc foarte bine în engleză, spaniolă, din păcate statul nu are nevoie de serviciile mele”, a mai spus Robert Gavrilescu. Bărbatul este căsătorit, are un băiat, elev în clasa a X-a şi are propria afacere.

Galerie foto