Ionel Manţog a vorbit în interviul acordat din închisoare jurnalistei Gabriela Gîngioveanu despre cum i s-a schimbat viaţa în ultimele şapte luni şi jumătate. Manţog a dezvăluit cum a reuşit să îşi păstreze optimismul, în ciuda perioadei dificile prin care trece.

Reporter: Lumea vă ştie un om implicat în activităţi de la 5 dimineaţa până seara târziu. Vă văd plin de tonus, aşa cum vă ştiam. Cum sunteţi acum implicat în activitatea penitenciarului?

I.M.: În primul rând ar fi nelalocul lui să nu spun că este o schimbare majoră. Fiecare om în parte este dator să analizeze foarte bine la care jumătate a paharului se uită. Poţi să te uiţi la jumătatea plină, poţi să te uiţi la jumătatea goală a paharului. Eu spun că situaţia în care mă aflu acum are şi o jumătate plină a paharului. Probabil că puţini ştiu că de prin 2005, dar şi înainte, viaţa mea mi-a aparţinut foarte puţin şi mie, şi familiei, şi prietenilor mei. Viaţa mea s-a derulat într-un permanent stres, într-o permanentă alergare după obiective, la început legate de CNL Oltenia, apoi şi legate de politică. Situaţia în care sunt acum este una în care timpul pe care nu l-am avut pentru mine, l-am regăsit. În această perioadă, folosirea acestui timp nu depinde decât de mine şi irosirea acestui timp ar fi o chestiune pe care nu mi-aş ierta-o niciodată.

Rep.:  Este greu?

I.M.: Încerc să folosesc acest timp pentru binele meu, să fac ce nu am reuşit să fac afară. Mai greu la început, pentru că una dintre marile probleme ale situaţiei de aici este că intervine lenea. Programul de aici este un fel de pension, mâncat-culcat, mâncat-culcat. Majoritatea celor care îmi sunt colegi în anii ăştia au acest program. În general trebuie să te încadrezi în el, pentru că altfel pari o ciudăţenie pe acolo. Va trebui să gestionez lucrul acesta, eu sper să fac câte ceva, există înţelegere din partea penitenciarului nu numai faţă de mine, ci faţă de toţi cei care au anumite activităţi sau anumite talente.

Rep.: Aveţi un mesaj pentru cei de afară?

I.M.: Să le dea Dumnezeu o viaţă mai bună, să se îndrepte România cât s-o putea de bine ca să beneficieze toată lumea, iar pentru cei care mă cunosc le spun că nici măcar închisoarea nu va reuşi să mă schimbe.