Iepurașul de Paște este astăzi un personaj îndrăgit, prezent în decorațiuni, dulciuri și povești pentru copii, dar puțini cunosc originile și semnificațiile sale mai profunde. Această tradiție colorată și veselă, care încântă în special copiii, este o combinație de mituri, simboluri păgâne, obiceiuri religioase și adaptări culturale moderne.

Una dintre cele mai populare povești românești despre iepurașul de Paște ne vorbește despre o familie de iepurași – mama, tata și cei șapte pui ai lor. Într-o primăvară, mama iepuroaică a decis să aleagă care dintre copiii ei va deveni adevăratul „iepuraș de Paște”. A pregătit un coș cu ouă colorate, fiecare ou fiind diferit, și i-a trimis pe micuți să le ascundă în grădină.

Cel mai mic dintre iepurași, pe nume Țuști, a fost singurul care a dus misiunea până la capăt cu grijă și atenție, ascunzând oul într-un colț de grădină unde locuia un băiețel pe nume Vlăduț. Mama iepuroaică l-a felicitat și i-a spus că el este „alesul” – iepurașul care va aduce de acum înainte ouă colorate tuturor copiilor cuminți. Așa a luat naștere legenda iepurașului de Paște, mesager al primăverii și al bucuriei.

Deși astăzi este întâlnit în multe culturi, tradiția iepurașului de Paște își are rădăcinile în Europa, mai ales în Germania. Primele mențiuni scrise despre un „Osterhase” (iepurele de Paște) datează din secolul al XV-lea. În jurul anului 1500, iepurele era considerat un simbol al fertilității datorită capacității sale remarcabile de reproducere, ceea ce îl făcea ideal pentru a reprezenta reînnoirea naturii primăvara.

Legenda germană spunea că iepurașul judeca comportamentul copiilor și aducea ouă colorate celor care fuseseră cuminți. În secolul al XVII-lea, o poveste publicată în Germania descria un iepuraș care ascundea ouă pentru ca cei mici să le caute – o tradiție ce a dus la apariția „vânătorii de ouă”.