Prin 2009, Crin Antonescu și Traian Băsescu se luptau care să își adjudece sloganul de campanie care să conțină sintagma „bun simț”. Nu pentru că bunul simț îi reprezenta în vreun fel, ci pentru că studiile sociologice din acea vreme arătau că asta vor românii de la politicieni. Mai mult bun simț. Politicienii, în baza unor astfel de studii, știu să livreze în campania electorală ce vrea poporul să audă, iar ce urmează după închiderea urnelor știm cu toții.

Bunul simț a fost una din marile calități ale Regelui Mihai I, alături de iubirea de țară, de răbdare, de respectarea cuvântului dat, de modestie, de credință. Ne-am uitat cu toții cu alți ochi la interviurile date de fostul suveran de-a lungul timpului. Liniștea din aceste zile de doliu național ne-a permis să fim mai atenți, să înțelegem și chiar să împărtășim suferința de aproape un secol a acestui om.

Întrebarea este: ce facem de azi înainte? Cum ne recuperăm bunul simț, cum reinstaurăm o scară a valorilor, astfel încât să nu mai punem în fruntea trebii tot felul de agramați, de îngâmfați, de nesimțiți, de hoți? Pare greu fără un lider, fără un far călăuzitor, cu partide politice îmbâcsite. Dar nu este chiar așa. Oricare dintre noi putem să ne iubim țara necondiționat și să facem sacrificii pentru a o ajuta. Oricare dintre noi putem alege să fim cinstiți și sinceri, chiar dacă vedem că hoții și mincinoșii dau înainte. Oricare dintre noi putem alege să fim decenți chiar și atunci când ni se aruncă lături în față.

Primul pas pentru schimbarea în bine este să ne-o dorim, apoi să ne implicăm, unul câte unul, apoi grupuri mici, grupuri mari. Pe 1 decembrie 2017 putem spune că am intrat deja în anul centenarului. Poate că este bine că acest an al centenarului a început cu această lecție de istorie, pentru că putem face din 2018 anul schimbării în bine a României.

Poate că unii vor spune: la ce i-a folosit Regelui Mihai bunul simț? La ce i-a folosit respectarea cuvântului dat comuniștilor cu față umană din anii 90? A trăit o viață în exil, a fost renegat de cei mai mulți români în baza informațiilor livrate în cărțile de istorie. Dacă Regele Mihai ar fi fost un om care să se gândească doar la el, cum avem mulți dintre noi tendința să facem, putem spune că a avut doar de pierdut. Dar, faptul că a devenit un reper pentru foarte mulți români și dacă acești români vor ține cont de învățăturile lui, cred că și-a atins țelul.

La final, iată câteva pasaje din discursul ținut de Regele Mihai în parlament și care pot fi oricând punctul de pornire al unui program politic: Stă doar în puterile noastre să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume; Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate ca urmare a împărţirii Europei în sfere de influenţă; Pot spune, fără ezitare, naţiunii române, cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea; Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti; Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul; Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie; Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre; Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor; Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii; Agricultura nu este un domeniu al trecutului, ci al viitorului; România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile, aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră ca stat independent.