Instituțiile din România, sufocate de legi, dar lipsite de reguli și proceduri, sunt incapabile să reacționeze corect în multe situații. Să luăm cazul tentativei de crimă de la metrou, urmată la câteva ore de o crimă.

O femeie care pare a avea probleme psihice a împins o tânără fată în fața metroului. Fata s-a ținut bine pe picioare, a mai împins-o o dată cu și mai mare putere, dar fata a rezistat. Făcuse handbal în liceu, iar anii de luptă la semicerc i-au salvat acum viața. Iar de aici încolo vedem problemele statului. La metrou sunt camere de supraveghere, dar înțeleg că este un singur om care trebuie să se uite pe zeci de ecrane. Nu a fost pe fază. Oamenii de la pază nu stau pe peron, ci la turchineți, pentru ca nu cumva să intre cineva fără să plătească. Nu au văzut și nu au auzit nimic.

Cu niște ani în urmă, mi-a venit rău în metroul din Valencia, Spania. La prima stație, mă așteptau patru oameni de la pază, fix la ușa lângă care eram eu, și m-au întrebat ce am, dacă să cheme ambulanța etc. Deși doar mă lăsaseră puțin picioarele și se agita lumea în jurul meu.

Revenind, fata a urcat de frică în metrou, a plâns, și-a sunat părinții. Tatăl ei și-a dat seama că e grav și a sunat la 112. I s-a spus să se întoarcă la metrou, la Poliția Transporturi, pentru a depune o plângere. Zis și făcut, s-a dus omul cu fata la poliție. O oră pierdută prin traficul din București. Acolo, un singur polițist, care încerca să rezolve cazul unui băiețel speriat care își uitase rucsacul nu mai știa nici el unde. Polițistul i-a întrebat pe cei doi despre ce e vorba, nu și-a dat seama cât de gravă e problema și i-a rugat să aștepte. Poate dacă erau doi polițiști, cineva prelua cazul mai repede și se uita pe imaginile de la camerele de supraveghere. Din păcate, s-au uitat cu doar câteva minute înainte ca același polițist să primească prin stație vestea sinuciderii celei de-a doua persoane. A fost o chestiune de minute până să își dea seama că a fost o crimă și o chestiune de ore până când criminala a fost prinsă.

Ei bine, într-o țară cu 1,2 milioane de bugetari, avem deficit de oameni acolo unde contează. Trebuie să fim cu toții conștienți că atunci când plătim sute de politruci aciuați pe lângă primării, care nu fac nimic, indirect văduvim niște instituții de personalul de care are nevoie.

Mulți s-au întrebat ce a făcut familia femeii criminale, de ce nu a luat măsuri, de ce nu au dus-o la spital. Ei bine, mama și fratele femeii au chemat salvarea cu o lună în urmă, pentru că și ei erau terorizați de comportamentul acesteia și o voiau dusă la spital. Ce să vezi, medicii de pe ambulanță au apreciat, ochiometric, că femeia nu prezintă niciun pericol.

Cu toții am avut și experiențe neplăcute cu instituțiile de stat și uneori nu ne mai adresăm lor pentru că știm din start că pierdem timpul. Nu spun că e vina oamenilor care lucrează în aceste instituții, deși uneori e și vina lor, dar în general de vină este doar faptul că sistemul nu este bine croit, nu este funcțional. Crima de la metrou arată mai clar decât oricând cât de incapabil este acest stat.