O știre dintr-un ziar local din Botoșani mi-a atras atenția. Acolo, într-o comună, din 400 de asistați social au mai rămas doar opt. Ceilalți s-au angajat, iar pentru unii a fost primul serviciu, deși erau trecuți de 40 de ani.

Interesantă este metoda la care a apelat primarul din Dângeni. A apelat la un program finanțat de elvețieni, prin care a angajat un psiholog care să stea de vorbă cu oamenii. Acesta a găsit acolo 400 de oameni care credeau despre ei că nu pot să muncească, oameni cărora le era teamă de ideea de a avea serviciu. Și nu lenea stătea la baza fricii, nu banii puțini oferiți de angajatori. Pur si simplu era un blocaj mental pe care respectivul psiholog a reușit să îl spargă. Oamenii au înțeles că a avea serviciu înseamnă a avea bani, a putea lua decizii pentru familiile lor, a socializa, a fi independenți.

Uniunea Europeană oferă României sume uriașe pentru integrarea pe piața muncii a celor care nu au avut niciodată serviciu. Dar, România face totul în așa fel încât multe fonduri nu sunt accesate, iar cele care sunt ajung la firme de casă care doar bifează niște realizări pe hârtie.

Mă întreb cum ar fi ca un astfel de psiholog să vorbească și cu oamenii care merg la vot. Să le explice că pot vota așa cum simt, nu cum le cere primarul. Să le spună că putem avea o viață mai bună în România, dacă nu alegem minciuna, hoția, demagogia. Să le spună că merităm o viață mai bună și că primul pas este un vot în cunoștință de cauză.

Cred că și unii primari din Gorj ar avea nevoie de psiholog, pentru că mi se pare incredibil cum unii se pun în slujba unui partid mințidu-se și mințindu-ne că o fac pentru că astfel au acces la proiecte finanțate de la buget. Tocmai această condiționare ar trebui să îi facă să își dea seama că pun țara pe o direcție greșită.