Raed Arafat, oficial în guvernul României, a lansat pe persoană fizică o propunere intens dezbătută în ultimele zile, aceea ca medicii să opteze între spitalele de stat şi cele private. Propunerea este contestată de medici, dar susţinută de pacienţi.

Pacienţii au tratat problema prin prisma unor experienţe personale. Au mers la un spital de stat, iar medicul de acolo i-a trimis la clinica privată la care lucrează pentru o ecografie, un set de analize sau altfel de investigaţii, de care ar fi trebuit să aibă parte în mod gratuit la stat. Este o practică pe scară largă, dar statul nici măcar nu a încercat să o elimine prin alte metode. A trece direct la obligarea medicilor să aleagă între stat şi privat ar putea fi o măsură care să lase spitalele publice fără personal medical.

Multe dintre clinicile private s-au dezvoltat prin căpuşarea spitalelor de stat. Poate că altfel nici nu s-ar fi putut dezvolta sectorul privat într-o aşa mare măsură. A venit însă momentul stopării acestui fenomen, dar nu neapărat prin metoda propusă de Arafat. O metodă simplă, care ar avea rezultate imediate, dar cu efecte colaterale greu de cuantificat.

Sunt multe ţări în care medicii pot lucra şi la stat, şi în privat. Doar că acolo banii asiguraţilor sunt mai bine gestionaţi. Poate că o soluţie mai bună ar fi ca asigurările de sănătate să fie private şi nu gestionate de o casă de asigurări publică. La noi, spitalele îşi decontează serviciile indiferent de calitatea lor. În alte ţări, dacă un pacient se plânge de calitatea serviciilor medicale, spitalul riscă să nu îşi încaseze banii pentru serviciul respectiv. Pacientul nu plăteşte că e asigurat, casa de asigurare nu plăteşte că a fost serviciul prost şi rămâne cu banii, iar spitalul cu paguba. Să nu credeţi că în alte ţări medicul îţi vorbeşte politicos şi asistenta îţi zâmbeşte pentru că acolo este altă educaţie. Nu, acolo spitalul riscă să piardă bani, iar medicul să-şi piardă serviciul în cazul unui comportament neadecvat.

Medicii din spitalele de stat, care se folosesc de acest statut pentru a trimite pacienţii la cabinetele lor private, trebuie sancţionaţi, mergând până la interdicţia de a profesa într-un spital de stat. Sunt metode de depistare, totul este să fie nişte reguli clare, dure, care să fie aplicate. Nemulţumirea pacienţilor este una reală, pe care Arafat o foloseşte în susţinerea propunerii lui, deşi sunt soluţii mai bune.

Sistemul de sănătate din România are probleme mai mari, una fiind aceea că instituţiile statului nu sunt suficient de dure cu spitalele de stat, care, la câţi bani mănâncă, ar trebui să fie mult mai bine puse la punct. Problemele mari din spitalele de stat sunt cauzate într-o mică măsură de faptul că medicii lucrează şi la privat, ci mai mult de proasta gestionare a banilor, de angajări făcute pe tot felul de criterii care nu ţin de profesionalism etc.

Ce va face Arafat când propunerea lui va face ca spitalele să rămână aceleaşi găuri negre, dar fără medici? O să le închidă? Cam asta au făcut guvernanţii ultimilor 30 de ani de fiecare dată când nu au ştiut să rezolve o problemă. Au pus lacătul.