Lumea este din ce în ce mai tensionată şi mai dezorientată peste tot, nu numai în România. Raportul dintre marile puteri se schimbă, China devine o putere comercială, Rusia o putere politică, Putin fiind poate cel mai experimentat şef de stat în funcţie, fiind reales pentru al patrulea mandat. Statele Unite ale Americii vor să îşi recapete măreţia sub Donald Trump, contestat de mulţi americani. Poziţia lui Donald Trump este de multe ori surprinzătoare în ceea ce priveşte politica externă, dar nu neapărat greşită. Cert este că nu se încadrează în deciziile şi discursurile „political correct” cu care ne-am obişnuit de la predecesorii săi.

O mare necunoscută este zona islamică a planetei, în care Turcia lui Erdogan, înarmată până în dinţi, este o ameninţare militară. O ameninţare de care ţările NATO nu se plâng, pentru că Turcia este ţară NATO. O ameninţare de care Rusia nu se plânge, pentru că Erdogan a devenit aliatul lui Putin.

Un ziar apropiat lui Erdogan a publicat la începutul săptămânii un plan militar de atac asupra Israelului de către o armată comună a 57 de state islamice. O armată de cinci milioane de soldaţi, care ar spulbera un stat de opt milioane, cu o armată de 160.000 de oameni.  „Ce ar fi dacă o Armată a Islamului s-ar forma împotriva Israelului?” este titlul articolului din presa turcă, în care informaţiile tehnice sunt furnizate de o companie de armament fondată de unul din consilierii lui Erdogan. În articol, Israelul este numit „avanpost al unei noi Cruciade şi un pumnal înfipt în inima Islamului” sau „ochii, urechile şi pumnul Lumii Creştine”.

Turcia ar urma să fie, în acest scenariu, cartierul general al întregii operaţiuni, iar Pakistan are un rol important, fiind singura putere nucleară din cele 57 de state.

Turcia este ţară NATO, dar cu siguranţă o astfel de acţiune, dacă ar avea loc, nu doar că nu ar avea girul NATO, dar chiar ar trebui să atragă excluderea Turciei. O decizie care ar fi trebuit deja să fie luată atunci când Erdogan a călcat în picioare drepturile omului, băgându-şi mii de opozanţi în arest, mulţi dintre ei judecători, profesori, generali. Dar, o decizie care nu a putut fi luată din considerente militare, considerente care au împiedicat ţările NATO şi să vorbească despre atrocităţile lui Erdogan.

Un război pornit de ţările islamice împotriva Israelului ar fi fără îndoială al treilea război mondial. Un război pe care lumea civilizată îl va respinge, dar oare mai putem noi, oamenii de rând, să controlăm deciziile politice şi militare ale ţărilor în care trăim?