Cancerul de col uterin rămâne al doilea cel mai frecvent cancer la femeile din întreaga lume și reprezintă o prioritate de sănătate publică la nivel mondial. România se află pe primul loc în
Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența și rata mortalității prin cancer de col uterin. Vaccinarea anti-HPV asigură prevenția primară a cancerului de col uterin prin prevenția infecției HPV (Human Papilloma Virus).

Cancerul de col uterin poate fi o boală vindecabilă, dacă este diagnosticat și tratat într-un stadiu incipient. Rata de supraviețuire în cazul descoperirii precoce a cancerului de col uterin este de
90%.

Vaccinarea anti-HPV asigură prevenția primară a cancerului de col uterin prin prevenția infecției HPV (Human Papilloma Virus). Infecțiile tractului genital cu HPV sunt cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. În cursul vieții sexual active, majoritatea femeilor sunt infectate cu una sau mai multe tipuri de HPV.

În majoritatea cazurilor, infecția HPV îmbracă forme asimptomatice și autolimitante. Infecții persistente cu tipuri oncogene de HPV prezintă riscul de progresie către leziuni precanceroase, care netratate evoluează către cancere din sfera genitală și sfera ORL.

Istoria naturală a progresiei infecției HPV către cancerul de col uterin: infecția cu HPV → persistența infecției cu HPV → progresia către leziuni precanceroase → apariția cancerului de col
uterin invaziv.

Au fost descrise în literatura de specialitate 200 de tipuri de HPV, aproximativ 100 pot infecta omul, dintre aceste 100, cel puțin 40 au tropism genital. Tipuri de HPV: * tipuri de HPV înalt oncogene
- HPV 16 și 18
- produc 70% din cancerele de col uterin
* tipuri de HPV cu risc oncogen redus
- HPV 6 și 11
- produc peste 90% din condiloamele genitale sau verucile genitale (tumori benigne la ambele sexe; pot fi dificil de tratat și uneori se pot maligniza).

Infecția cu HPV poate fi ușor dobândită prin simpla atingere directă cutaneo-mucoasă în regiunea genitală, contactul sexual penetrant nefiind absolut necesar pentru transmiterea infecției.

Prezervativele reduc riscul infecției cu HPV, dar nu protejează complet. O femeie cu o infecție persistentă cu un tip de HPV se poate infecta oricând ulterior și cu alte tipuri de HPV. Deși riscul de dobândire a infecției HPV scade odată cu înaintarea în vârstă, riscul ca infecția HPV să devină persistentă crește odată cu vârsta la care femeia a achiziționat infecția.

Infecția HPV are capacitatea de a evada din calea răspunsului imun al gazdei, ceea ce face ca răspunsul în anticorpi specifici anti-HPV după infecția naturală să fie slab și tranzitoriu.

Vaccinul anti-HPV asigură niveluri înalte de anticorpi serici neutralizanți, care transudează din ser la nivel cervico-vaginal, unde determină un răspuns imun local protector.

Infecția persistentă cu o tulpină HPV oncogenă cauzează apariția:
* cancerelor din sfera genitală
- la femeie: cancerul de col uterin, cancerul vaginal, cancerul vulvar, cancerul
anal
- la bărbat: cancerul penian, cancerul anal
* cancerelor orofaringiene (la ambele sexe)
Metode de prevenție în cancerul de col uterin:
* metode de barieră (abstinența și folosirea prezervativului)
* prevenția primară (prevenirea infectării cu HPV)
- vaccinarea precoce anti-HPV, de preferat înaintea începerii vieții sexuale
* prevenția secundară (diagnosticul precoce al cancerului de col uterin - screening)
- citologie convențională (test Babeș-Papanicolau) și citologie în mediu lichid
- inspecție vizuală cu acid acetic (colposcopie)
- tiparea HPV la nivel cervical pentru identificarea tipurilor HPV cu risc oncogen crescut

În România, screening-ul pentru cancerul de col uterin este prevăzut din anul 2012, dar are, conform datelor din literatura de specialitate, o acoperire de numai 10% din populația țintă feminină, populație reprezentată de toate femeile cu vârsta cuprinsă între 25-65 ani, asigurate și neasigurate medical. Screening-ul trebuie efectuat sistematic, o dată la fiecare 3-5 ani, tuturor femeilor din grupul țintă, testul folosit fiind examenul citologic Babeș-Papanicolau. Femeile vaccinate anti-HPV trebuie să acceseze în continuare programul de screening de cancer de col uterin.

Vaccinul protejează împotriva tipurilor de HPV conținute în vaccin, care provoacă 90% din cancerele de col uterin. El nu protejează împotriva celorlalte tipuri oncogene de HPV, neconținute în vaccin, nici împotriva tipurilor de HPV cu care femeia a fost infectată înainte de a fi vaccinată.
Vaccinul are numai rol profilactic, nu și terapeutic. O leziune cervicală preexistentă vaccinării nu va fi influențată de vaccin.

Momentul optim pentru vaccinare este înaintea apariției riscului de infecție HPV, adică înaintea debutului vieții sexuale. Vaccinarea anti-HPV poate fi efectuată însă oricând pe parcursul
vieții sexual active a femeii, deoarece:

* riscul infecției / reinfecției cu HPV se menține pe toată perioada vieții sexual active
* imunitatea naturală după infecția HPV este redusă, tranzitorie
* vaccinarea anti-HPV la o femeie deja infectată cu un tip oncogen de HPV este benefică deoarece va oferi protecție contra celorlalte tipuri de HPV conținute în vaccin. Co-infecția naturală cu mai multe tipuri de HPV este rară.

Nu este necesară testarea HPV înainte de vaccinare, indiferent de vârstă!
Vaccinul anti-HPV este un vaccin preparat prin inginerie genetică, conținând exclusiv proteine virale recombinate cu capacitate imunogenă și lipsite de orice risc infecțios (vaccinul nu
produce cancer deoarece vaccinul nu infectează copiii cu HPV).

Proteina virală de capsidă L1 are capacitatea de a se autoasambla în niște particule asemănătoare virusului, imitând de fapt niște capside virale goale, fără acid nucleic în interior, fapt ce le garantează absența riscului infecțios. Prin urmare, vaccinul anti-HPV nu conține virioni întregi (vii atenuați sau inactivați), ci conține numai proteine virale.

Actualmente, în România este disponibil vaccinul 9-valent (Gardasil 9), ce conține proteine non-infecțioase L1 ale tipurilor HPV 6,11 (determină 90% din condiloamele ano-genitale), 16, 18,
31, 33, 45, 52, 58 (determină 90% din totalitatea cazurilor de cancer de col uterin). Acest vaccin este licențiat pentru a fi folosit la persoanele de sex feminin și masculin începând de la vârsta de 9 ani.

Infectarea cu una sau mai multe tipuri de HPV se produce în majoritatea cazurilor la scurt timp după debutul vieții sexuale, motiv pentru care este important ca la momentul primului contact
sexual copilul să fie vaccinat anti-HPV. Conform datelor obținute din studiile clinice, fetele și băieții vaccinați la vârsta de 9 ani au un răspuns imun postvaccinal mai robust și mai persistent decât cei vaccinați mai târziu.

Vaccinarea anti-HPV a băieților are:
* beneficii indirecte – băieții sunt surse de infecție HPV pentru fete; dacă ei nu vor fi vaccinați va persista rezervorul de infecție HPV în natură, ceea ce va face imposibilă eradicarea cancerului de col uterin
* beneficii directe – HPV este responsabil de apariția anumitor tipuri de cancere la sexul masculin (cancere din sfera genitală și sfera ORL), precum și de apariția verucilor vulgare, atât la femei, cât și la bărbați.
Schema de administrare pentru vaccinul Gardasil 9:
* pentru vârsta de 9-14 ani se aplică schema cu 2 doze (la 0 și 5-13 luni)
* pentru vârsta de 15 ani și peste se aplică schema cu 3 doze (la 0, 2 și 6 luni)
Vaccinurile anti-HPV se administrează strict intramuscular, în regiunea deltoidiană. Studiile efectuate de la lansarea vaccinului anti-HPV (2006) până în prezent au arătat că imunitatea postvaccinală nu scade în timp, motiv pentru care până în prezent nu s-a stabilit necesitatea unei doze de rapel după primo-vaccinare.

Contraindicații absolute de vaccinare: reacție alergică severă (șoc anafilactic) – extrem de rară- după o doză de vaccin administrată anterior sau după una din componentele vaccinului.
Contraindicații temporare: sarcina și afecțiuni acute, moderate sau severe, cu sau fără febră.
Nu reprezintă contraindicații: alăptarea, afecțiunile acute ușoare sau moderate fără febră, imunodepresia, testul citologic Babeș-Papanicolau anormal în antecedente sau în prezent, infecția
HPV în antecedente sau în prezent, istoricul de veruci vulgare etc.

Cele mai frecvente reacții adverse la vaccinarea HPV sunt reacțiile locale: durerea, eritemul sau tumefacția la locul injectării, de obicei discrete, tranzitorii; ele arată ca sistemul imunitar răspunde la vaccinare. Alte reacții adverse, raportate mult mai rar, sunt febra, cefaleea și oboseala.

După administrarea oricărui vaccin (inclusiv al celui anti-HPV), persoana vaccinată va fi așezată pe un scaun și va fi monitorizată clinic timp de 15-30 de minute de către persoana care a
efectuat vaccinarea, pentru a se asigura că nu va dezvolta o reacție alergică.

ATENȚIE! Vaccinul anti-HPV nu protejează și împotriva altor infecții cu transmitere sexuală.
ATENȚIE! Vaccinul nu determină boli autoimune sau infertilitate la femei sau la bărbați.

Potrivit unui ordin al Ministrului Sănătății, aprobat pe data de 3 septembrie 2021, a fost extinsă grupa de vârstă pentru vaccinarea gratuită anti-HPV astfel încât să fie incluse și fetele cu vârsta între 14-18 ani. Până acum, vaccinarea anti-HPV se realiza gratuit doar pentru fetele cu vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani.

Vaccinarea gratuită anti-HPV se realizează la persoanele eligibile pe baza solicitărilor părinților / reprezentanților legali, care transmit cererile către medicii de familie. Cererile sunt centralizate în ordinea datei de înregistrare, iar trimestrial se solicită Direcției de Sănătate Publică teritoriale numărul de doze de vaccin necesare. Atât pentru fetele cu vârsta mai mare de 18 ani, cât și pentru băieți, dozele de vaccin pot fi procurate de la farmacie, contra cost, și administrate prin medicul de familie.

Material realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie de la Cabinetul de Planificare familială din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu