PNL se încăpăţânează să fie la fel ca PSD, doar că mai mic. Liberalii au avut Consiliul Naţional duminică, a doua zi după congresul PSD. E bine că evenimentele au fost atât de apropiate în timp, să ne convingem, încă o dată, că între cele două partide nu este mare diferenţă.

Să începem cu PNL. La Consiliul Naţional erau aşteptaţi o mie de delegaţi. Au ajuns mai puţin de 800, semn că interesul liderilor liberali pentru propriul partid este la o cotă îngrijorător de scăzută. Liderii PNL se adunaseră să găsească formule de deschidere a partidului către oameni, dar preşedintele Ludovic Orban a propus să fie introdus un nou punct pe ordinea de zi: susţinerea lui Iohannis pentru un nou mandat de preşedinte al României. Păi ăsta e punct de introdus la diverse, pe ordinea de zi? De ce s-au ferit liberalii să arunce un astfel de subiect în dezbatere publică, înainte de vot? Greu de înţeles, mai ales că nu văd în societate o opoziţie la un astfel de subiect. În aceeaşi şedinţă a fost votată susţinerea lui Orban pentru funcţia de prim-ministru din 2020 încolo, dacă vor câştiga liberalii alegerile. Abia aici subiectul devine interesant. Dacă PNL poate trage în sus la candidatura lui Iohannis, tandemul cu Orban ar putea anula orice efort.

La PSD, tot cam aşa. A anunţat Dragnea un congres pentru un proiect de ţară, iar cu câteva zile înainte a stabilit că este un congres pentru schimbarea unor lideri. Cu trei zile înainte a anunţat-o pe Dăncilă candidat. La congres, Dăncilă a vorbit o oră, iar contracandidaţii au fost programaţi să îşi ţină discursurile după vot. Democratic, nu?

Şi totuşi, sunt şi diferenţe majore între PNL şi PSD. Orban le-a cerut liberalilor să facă pentru fiecare organizaţie pagină de facebook, să distribuie chestii despre partid. Asta e temă de discutat la o astfel de adunare? Chiar trebuie să le spună cineva liberalilor că suntem în epoca internetului? Să ia şi ei exemplu de la Dragnea, care a înşirat minciuni pe bandă rulantă. Cum ar fi aia că o să lege Bucureştiul prin autostrăzi de Chişinău, Belgrad, Sofia şi Budapesta. În timpul vieţii noastre, aşa a zis Dragnea, crezând probabil că o să trăim o mie de ani.

Vrem, nu vrem, ăştia sunt oamenii care ne vor decide soarta şi până în 2020, şi după 2020. Unii văd în PNL răul cel mic pentru ţară, alţii văd în PSD răul cel mic pentru pensionari şi bugetari. Proiectul bun pentru România încă nu a apărut. Nivelul de aşteptare al alegătorilor pentru un nou partid, care să le simtă nevoile, este unul uriaş, fără precedent în România. Sunt sondaje care arată că doar 14% dintre români mai au încredere în actualele partide politice.