Lipsa de transparenţă din jurul negocierii contractului colectiv de muncă de la Complexul Energetic Oltenia s-a întors împotriva liderilor sindicatelor mari. Minerii şi energeticienii au aflat în ultimul moment că a fost semnat contractul, cu clauze despre care ei nu au aflat nici măcar pe surse. Cum tensiunea era oricum mare, s-a ajuns inevitabil la proteste.

Motivul general al protestelor a fost dat de veniturile mici, comparativ cu munca, dar şi de faptul că plusul la fondul de salarii nu s-a împărţit corect, ci ca de fiecare dată la pile. Pilele sindicale par să fi contat cel mai mult.

Au fost însă şi două motive particulare care i-au făcut pe mineri să oprească lucrul. Primul este legat de sporul de fidelitate. Administraţia şi sindicatele au identificat 1.200 de angajaţi, din cei 13.300, care nu aveau niciun fel de spor. Aceştia vor beneficia din aprilie de sporul de fidelitate, de 10%. La prima vedere, pare o măsură corectă. Şi totuşi, nu este.

În Complexul Energetic Oltenia sunt câteva mii de salariaţi care au acest spor de fidelitate. Excepţie fac minerii care acum cinci ani ţineau de Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, care au spor de carieră şi spor de pericol. Aceştia spun că normal ar fi să li se dea şi lor spor de fidelitate. În zona Rovinari sunt mineri care au spor de fidelitate, pentru că aşa era în fostele complexuri energetice, dar nu au spor de carieră şi de pericol.

Una peste alta, cam toţi salariaţii câştigă la fel din sporuri, care la unii au un nume, la alţii alt nume. Asta a încercat administraţia în acest nou CCM, să egalizeze unele sporuri. Numai că e o greşeală, pentru că totuşi, munca de birou are importanţa ei, dar nu se compară cu a munci opt ore pe zi în frig, în ploaie, prin noroi.

Dacă bugetul ar fi permis, corect era, de exemplu, un spor de fidelitate pentru toată lumea şi un spor în plus pentru cei care muncesc în condiţii grele. Poate că nu au fost bani, dar cred că un plus de transparenţă în cele 40 de zile de negocieri ar fi calmat lucrurile.

Un alt doilea aspect neplăcut în noul CCM este referitor la liderii sindicatelor mici, care nu mai primesc zile libere plătite pentru muncă sindicală. Asta în condiţiile în care liderii marilor federaţii sunt inspectori sociali cu salarii babane. Câtă vreme doar liderii sindicatelor mici au ridicat probleme în ultima vreme, pare că cei de la masa negocierilor au vrut să le bage pumnul în gură.

Minerii şi energeticienii sunt oameni cărora le place să se informeze. Nu întâmplător presa scrie atât de mult despre problemele din minerit, nu întâmplător sunt atâtea emisiuni. În aceste condiţii, lipsa de transparenţă, băgatul pumnului în gură şi lipsa de corectitudine în împărţirea banilor au dus la un conflict de muncă pe care, deloc întâmplător, şefii CEO şi şefii marilor federaţii nu îl înţeleg.