Încep traducerea (în premieră în lima română) acestui excepțional articol științific al lui Cormac McCarthy, un autor clasic atât de important și de consacrat încât a considerat că e cazul să se dedice mai mult științei, că tot împlinește curând 94 de ani.

„Îi spun Problema Kekule pentru că, dintre numeroasele probleme științifice rezolvate în somn, rezolvarea lui Kekule este probabil cea mai cunoscută. Încerca să ajungă la configurația moleculei de benzen și nu făcea mari progrese, când a adormit în fața focului și a avut faimosul vis al unui șarpe încolăcit, care își mușcă propria coadă. S-a trezit exclamând: «E un inel! Molecula e în formă de cerc!». Problema, desigur, nu a lui Kekule, ci a noastră, este că, din moment ce inconștientul înțelege perfect limbajul uman, de ce să nu-i fi spus lui Kekule, în vis, chiar așa: «Kekule, e un căcat de cerc!». Chimistul ar fi răspuns «OK, mersi», și totul părea mult mai simplu.

De ce șarpele? De ce e inconștientul atât de scârbit să ne vorbească? De ce imaginile, de ce metaforele? De ce visele, dacă tot veni vorba?

Un loc firesc de unde am putea începe ar fi definirea din capul locului a inconștientului. Ca să reușim asta, trebuie să lăsăm deoparte jargonul psihologiei moderne și să ne întoarcem la biologie. Inconștientul e un sistem biologic înainte să fie orice altceva. Ca s-o spunem cât mai vulgar cu putință, inconștientul este mașina care conduce un animal.

Toate animalele au un inconștient. Dacă n-ar avea, ar fi plante. Noi s-ar putea să ne credităm inconștientul cu sarcini pe care de fapt acesta nu le poate îndeplini. Sistemele de un anumit nivel ar putea necesita propriile mecanisme de guvernare. Respirația, de pildă, nu este controlată de inconștient, ci de bulbul rahidian. Cu excepția notabilă a cetaceelor, care trebuie să iasă din apă ca să respire. Un sistem autonom nu ar funcționa, în cazul lor. Primul delfin anesteziat pe o masă de operație a murit sufocat (ceea ce ne ridică întrebarea: cum dorm?!). Cu toate astea, funcțiile inconștientului sunt nenumărate. Totul, de la a te scărpina când e mănâncă ceva, la a rezolva probleme complexe de matematică, ține de el.

În general, problemele sunt enunțate în termeni de limbaj, și tot limbajul rămâne o unealtă la îndemână pentru a le rezolva. Dar procesul gândirii în sine, în orice disciplină, rămâne o chestiune inconștientă. Dacă voi credeți că folosiți cuvinte și limbajul pentru a rezolva probleme, mi-ar plăcea să-mi scrieți și să-mi explicați cum o faceți.”

(va urma)