Nu mai știu în ce an m-am apucat să fac interviuri la Cațavencu. Probabil prin 2008. Mă amuza să pun oameni în încurcătură, mai ales că erau celebri și eu simțeam că unii nu merită asta. Terminam mereu interviul cu o întrebare nasoală, pe care o lăsam ultima, pentru că știam că de obicei urma să fiu dat afară. S-a și întâmplat de vreo două ori. Eram cam puști și cam timid, în realitate fie spus, dar m-ajuta faptul că simțeam că n-am nimic de pierdut.

Cu Ilie Năstase (despre care n-am crezut niciodată că nu merită să fie celebru, am crezut doar că și-ar face un serviciu să nu mai fie, la bătrânețe) am avut o întâlnire destul de agreabilă. La el acasă, în curtea din spate, la o masă albă de grădină, pe-o arșiță care l-a făcut să apară în pantaloni scurți de tenis. Memoria mea e șvaițer, așa că nu mai știu despre ce am vorbit și, ca să fiu sincer, până la scandalul ăsta cu el uitasem și că i-am luat interviu. Dar zilele astea mi-a revenit întrebarea aia, ultima. Două privighetori se certau prin grădină, iar greierii ciricăiau veseli când eu am deschis gura ca să zic: 

- Toate ca toate, dar sunteți țigan?

Fusesem simpatic, ba chiar ușor lingău până atunci, ne hliziserăm împreună la tot felul de glume deșucheate. Asta era și ideea. Omul n-o văzuse venind. M-a privit urât, pe sub sprâncene, cu un zâmbet sumbru și vag amenințător. Apoi a aruncat o privire către reportofonul de pe masă, înainte ca gura să i se țugoaie în gestul ăla involuntar, dar aproape unanim, al omului care cumpănește îndelung ce urmează să spună, ca și când buzele sunt strânse ca să împiedice ieșirea unor sunete nedorite. Mie îmi bătea inima destul de tare, că mă gândeam că mă pocnește cu halba de limonadă în tâmplă. Când, în fine, gura i s-a descleștat, zice pe un ton neutru:

- Nu. Mai vrei limonadă sau...?

Am zis „nu, mulțumesc”, m-am ridicat și-am plecat, normal.

Bineînțeles că Ilie Năstase e țigan. Ca și Ștefan Bănică. Ca și Marius Lăcătuș. Ca mulți alții. Și nu e nici o rușine în asta. E rușine doar să aduci vorba despre culoarea oamenilor ca și când asta ar conta pentru cineva, mai ales atunci când tu ar trebui să știi mai bine.

Mai exact, ar trebui să știi mai bine că nu trebuie să spui că țiganii sunt hoți, proști, sau că trebuie să moară, ca să fii rasist. Rasist ești de când separi oamenii în funcție de culoare. Simpla diferențiere între culori te face rasist, așa cum te face orice catalogare a oamenilor în funcție de însușiri ale lor pe care nu le pot controla. Poți să fii anti-proști și anti-nesimțiți, e chiar recomandat. Dar nu poți fi anti-albi, anti-negri, anti-galbeni sau anti-handicapați.

Ilie Năstase chiar e țigan și nu poate controla asta, așa cum nici Serena Williams nu poate controla faptul că e negresă și are fundul cam mare. Dar tot ei doi sunt și doi dintre cei mai mari tenismeni din istoria acestui sport. Și asta ar trebui să fie suficient, ca să-i putem deosebi de alți oameni.