În urmă cu două zile, Jessica Shattuck a publicat, în New York Times, un text cu titlul: „Mi-am iubit bunica, dar a fost nazistă”. O să traduc o parte din el, după care o să revin la ale noastre.

„Bunicii mei au fost naziști. S-au înscris în partid în 1937, înainte să devină obligatoriu s-o faci. Bunica mea, care a trăit 100 de ani, nu era, din câte o cunoșteam, xenofobă sau anti-semită; pur și simplu nu părea construită pentru ură. De aceea, toată viața m-am străduit să înțeleg cum de această femeie bună, pe care o iubeam, a fost măturată în mișcarea care astăzi e sinonimă cu răul pur. [...]

«Nu știam ce se petrece» a fost replica pe care a folosit-o ulterior toată viața, ca să se explice. Insista că nu a dat atenție tuturor lucrurilor pe care le spunea Hitler și că, la ea, în zona rurală a Germaniei, nu s-a întâlnit cu persecutarea vreunui om.

Își folosea ignoranța ca pe o scuză, desigur, iar eu nu am acceptat asta niciodată. În limba germană avem două cuvinte pentru «a ști». Unul este «wissen», cuvânt care descrie înțelepciunea sau o cunoaștere profundă a lucrurilor. Celălalt este «kennen», care se traduce mai mult prin «a lua la cunoștință», adică o înțelegere superficială.

Când îmi întrebam bunica dacă nu a auzit toate acele știri cu lagărele de concentrare și cu multiplele crime comise împotriva evreilor și altor rase sau religii, îmi răspundea invariabil: «propagandă a Aliaților». Asta spunea Hitler că era. Și ea, ca majoritatea germanilor, îl credeau. Încrederea în personaj era scuza lor pentru a nu înțelege. [...]”

În America sau chiar România zilelor noastre, Hitlerii există încă. În America e la putere chiar, în România nu încă, dar doar pentru că PSD-ul nu are un lider carismatic, din fericire. Totuși, în România putem asimila „Hitlerul” ca Antena 3. Ca și Hitler, Antena 3 ne spală pe creier bunicile. Le face rele. Le face de neînțeles. Le face să voteze împotriva propriilor nepoți și propriului viitor. Când le spune cineva că greșesc, explicația lor e similară cu cea a bunicii naziste: „propagandă băsistă”. Sau, după caz, „iohannistă”.

Hitler a pierdut războiul și, din fericire, bunicile naziste pot accepta acum că au fost înșelate și duse de nas. Își permit luxul de a-și regreta erorile. La noi, însă, războiul e departe de a fi câștigat. Cel mai probabil, bunicile noastre vor muri așa, convinse că au avut dreptate, că noi suntem plătiți de Soroș și că Hitler și Dragnea sunt doi oameni buni.