Riscă să se piardă tradiția porcului de Crăciun. În Bengești-Ciocadia, deși zonă rurală, nu mai crește lumea porci. Prea puțini sunt cei care au porci în ogradă. Cei mai mulți localnici preferă să cumpere carne de-a gata din magazine sau să ia porcii deja mari în pragul sărbătorilor de iarnă. 

Cu fiecare an, în satele îmbătrânite, localnicii nu mai au putere să crească și porci. Cei mai mulți au mai rămas doar cu găinile în curte. „Eu am doar găini. Nici nu am voie să mai mănânc carne de porc pentru că nu-mi mai dă voie sănătatea așa că am rămas doar cu găinile. Se cresc mai ușor, costă mai puțin. Nu e nevoie să muncim atât după ele și e mai sănătoasă carnea, ouăle la fel”, a spus o localnică. „Eu am porci, îi cresc pentru copii. Vine fiecare și taie câte unul, dar sunt foarte puțini oameni care mai au. Preferă să cumpere de-a gata la Crăciun și taie atunci. Nu mai prea sunt animale la țară. Au pierit și porcii, și caprele, și vitele” a spus o altă localnică.

Primarul a constatat și el trendul. Prea puține gospodării mai au porci.  „De câţiva ani de zile, oamenii nu prea cresc porci. Le convine mai bine să-l cumpere. Şi satul e îmbătrânit. Nu mai are lumea putere să stea să curețe după un porc. Furajele costă multă. Marea majoritate merg spre supermarketuri, îşi cumpără carne pentru sărbătorile de iarnă şi preparatele pentru sărbători şi nu mai ţin porci. Porcul e tradiţie la noi, în România, dacă nu tai de Crăciun un porc şi de Paşte un miel, aproape că ne-am pierdut toate tradiţiile noastre”, se teme primarul Victor Geogia.

Tradiția cu tăierea porcului de Crăciun la români este una dintre cele mai vechi și semnificative obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă, fiind strâns legată de pregătirile pentru Crăciun și de celebrarea Nașterii Domnului. Acest ritual are rădăcini atât în credințele precreștine, cât și în creștinism, și simbolizează abundența, prosperitatea și purificarea.

Tradiția porcului de Crăciun la români datează din vremuri străvechi, fiind inițial un ritual păgân dedicat zeului Saturn, în cadrul sărbătorilor Saturnaliilor, unde sacrificiile aveau scopul de a asigura fertilitatea și prosperitatea în anul ce urma. După creștinarea regiunilor locuite de români, această practică a fost adaptată și a căpătat o semnificație creștină, fiind legată de pregătirea mesei festive de Crăciun.

Tăierea porcului are loc în mod tradițional de Ignat, o sărbătoare închinată unui sfânt martir creștin, Sfântul Ignatie Teoforul, însă multe dintre obiceiurile asociate tăierii porcului au o origine precreștină.

De obicei, ritualul începe de dimineață, iar tăierea este considerată un eveniment important, la care participă întreaga familie. După tăiere, porcul este pârlit pentru a curăța pielea, iar apoi se împarte pe categorii de carne pentru diferitele preparate ce vor fi gătite în perioada sărbătorilor. Fiecare parte a porcului are un rol specific în bucătăria tradițională.

Tăierea porcului nu este doar o activitate practică, ci și o ocazie de reuniune pentru familie și comunitate. Membrii familiei se adună pentru a pregăti masa, iar evenimentul devine adesea prilej de sărbătoare și de împărtășit povești sau tradiții transmise din generație în generație.