Sculptează din pasiune şi admiraţie pentru Constantin Brâncuşi. Este vorba de Gheorghe Chilea, de 73 de ani, din satul Hobiţa. Gorjeanul a fost fascinat de opera marelui sculptor şi s-a gândit să o reproducă. Prima lucrare a realizat-o acum aproximativ 20 de ani, iar o mare parte din sculpturile lui au ieşit din ţară. Gheorghe Chilea nu s-a gândit nicio secundă să-şi comercializeze operele, ci le-a oferite din suflet diferitelor persoane pe care le-a apreciat.

Gheorghe Chilea are 73 de ani şi este din satul Hobiţa. Fiind din satul natal al lui Brâncuşi, şi mai ales că străbunicii lui l-au botezat pe marele sculptor, gorjeanul a făcut o pasiune pentru opera şi lucrările acestuia. „M-am apucat să sculptez din mai multe motive. Eu nu sunt tâmplar de meserie şi nici nu am făcut cursuri pentru aşa ceva. Sculptura a fost o pasiune de-a mea de mic copil. La asta s-a mai adăugat şi faptul că sunt din satul natal al lui Brâncuşi şi am locuit mult timp lângă casa lui. Mi-a plăcut foarte mult ce a ieşit din mâna lui. Mai mult decât atât străbunicii mei din partea mamei l-au botezat pe Constantin Brâncuşi, iar urmaşii lor, adică bunicii şi părinţii mei au botezat pe toţi cu numele de Brâncuşi din acest sat”.

Chilea mărturiseşte că s-a apucat târziu de sculptat. „Cam după revoluţie, când m-am angajat la Liceul Constantin Brâncuşi din Peştişani, care era înfrăţit cu o şcoală din Belgia. Atunci a trebuit să mergem la un schimb de experienţă şi m-am gândit să reproduc pentru prima dată opera marelui sculptor gorjean. Ăla a fost începutul, iar de atunci cioplesc la lemn şi îi dau forme inspirându-mă de la Constantin Brâncuşi”.

Nu îşi vinde operele, dar le dăruieşte

Gorjeanul nu a vrut să facă bani din pasiune lui, aşa că nu şi-a comercializat lucrările, ci le-a donat. O mare parte din ele se află în mai multe ţări din Europa, iar cea mai semnificativă lucrare a ajuns în Palestina. „Eu nu am făcut o afacere din asta. Eu am lucrat din plăcere. Nu am vândut nicio lucrare. Tot ce am avut am donat sau am oferit din plăcere. Am dus lucrări la Paris când am fost la atelierul şi la mormântul lui Constantin Brâncuşi, am dus în Belgia, Italia, Elveţia, Germania. În mai multe ţări, nici eu nu mai ştiu câte. Cel mai departe o lucrare a mea ajuns în Palestina, prin intermediul unui ambasador. Era o sculptură la o scară mai mare cu întreg ansamblul format din Coloana Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului”.

Lucrările gorjeanului au ajuns şi în casele a doi foşti preşedinţi ai ţării, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. „Eu am participat cu lucrările la o singură expoziţie la Bucureşti şi acolo a venit Emil Constantinescu, care atunci era preşedinte şi i-am dat o sculptură, iar Ion Iliescu a fost aici, la Hobiţa, să viziteze casa memorială a lui Constantin Brâncuşi şi atunci i-am dat o lucrare de a mea”.

Un copil din sat îi calcă pe urme

Cea mai mare mândrie a lui Gheorghe Chilea nu sunt lucrările, ci un băiat de 15 ani care îi calcă pe urme şi pe care îl învaţă tainele sculpturii. „Eu m-am mândrit ce-i drept cu lucrările mele, dar nu m-am simţit niciodată împlinit pentru că nu am găsit pe nimeni să-i placă meseria, de fapt arta asta şi să-l iniţiez. Abia anul trecut am găsit un băiat de 15 ani de aici, din sat, care e fascinat de sculptură. Îl învăţ cum să facă, cum să aleagă lemnul, cum să-l prelucreze, să-l trateze, cum să finiseze lucrările. Eu am lucrat cu lemn de castan comestibil, cireş, fag, frasin. Aproape orice lemn, dar secretul cel mai mare era ca lemnul să fie bine uscat”.

Gorjeanul nu a renunţat nici la bătrâneţe la această pasiune. Cu toate că nu mai are sporul şi îndemânarea de altă dată, în timpul liber Gheorghe Chilea continuă să sculpteze. „Acum îmi e mai greu pentru că nu stau prea bine nici cu vederea, au început să-mi tremure şi mâinile şi în plus vreau să petrec şi eu mai mult timp prin gospodărie, că mai toată viaţa am ocolit-o pentru sculptură. Dar acum, dacă nu prea mai pot lucra, asta este situaţia. Mai fac câte ceva, dar mai rar şi mai încet”.