Familia Stanciu din Baia de Fier urcă în fiecare an vacile la câțiva kilometri de Rânca, mai exact în zona Tigvele, de mai bine de două decenii.  Aici au concesionat pășune de la primărie și au construit o cabană unde au condiții de trai ca în sat. Nu ar renunța la îndeletnicirea loc și la acest loc pentru nimic în lume chiar dacă viața în vârful muntelui nu este ușoară și nici brânza nu este bine plătită.

Nea Mitică Stanciu a fost cioban, după care a lucrat o perioadă la pădure iar în urmă cu aproximativ 20 de ani a ieșit la pensie de la mina de grafit din Baia de Fier și de atunci s-a apucat să crească vaci. Nu a fost deloc ușor, dar nici nu regretă.

”De 20 de ani urcăm cu vacile în fiecare vară aici în luna mai și coborâm la începutul lui septembrie că de atunci se schimbă vremea. Avem vaci din rasa ”bălțata românească” și ”bruna românească”. Am concesionat pășune de la primărie în primă fază pe 10 ani și acum doi ani am prelungit pe încă șapte. Nu voiam să ne mai mutăm de aici pentru că avem ce ne trebuie. Ne-am gospodărit și avem de toate la stână, la fel ca în sat. Ne-ar părea rău să plecăm în altă parte. Înainte era mai greu. Urcam cu măgarii, acum avem camionetă, porcii îi urcăm cu mașina, iar vacile pe jos. Facem cam 4-5 ore pe Valea Galbenului. Acum trăim bine la stână, găsim de toate. Banii se fac greu, dar cei care muncesc au. Înainte era mult mai greu ca acum”, a povestit nea Mitică la ”Viața satului”, difuzată la TVR 1.

Familia Stanciu are aproximativ 50 de vaci și este la aproximativ 2 kilometri de Rânca. Anual turiștii care ajung în stațiune sunt îndemnați de cabanieri să meargă la stână.

”Vin turiști anual aici la stână. Cei mai mulți sunt în luna august. Noi nu putem pleca de aici ca să vindem brânza-n stațiune, așa că vin ei la noi. Cei care au pensiuni, ne cunosc, ne sună și îi trimit la noi să le pregătim masa. De obicei vin cei care au mai fost și le-a plăcut. Au venit și turiști străini și au stat cu corturile lângă stână. Probleme avem doar cu cei care vin aici cu ATV-urile. Fiind platou vin și se rotesc aici, fac zgomot, aruncă pietre de la roți și ne sparg geamurile. Odată era să îmi sară în cap o piatră”,a mai spus nea Mitică.

Tanti Leana e cea care prepară brânza, dar și alte produse lactate. Munca și calitatea nu este plătită la adevărata valoare. ”Ne trezim zilnic la 5 dimineața, ne bem cafeaua și apoi mulgem timp de două ore vacile. Le dăm apoi drumul la păscut. Facem telemea, urdă, din smântâna de pe lapte facem unt, iar spre toamnă facem și brânză de burduf că e laptele mai gras. Avem beșici de porc sau facem burduși din piele de oaie. Brânza o ducem în sat cu camioneta. Avem doar vacile noastre și le avem înscrise în asociație pentru a beneficia de sprijin financiar. Cheltuielile sunt mari și la stână, iar oamenii se uită să dea cât mai puțin pe kilogramul de brânză. Laptele de munte e mai puțin cantitativ, dar mult mai bun, la fel și brânza. La magazine nu putem să dăm pentru că vor cantitate mare în permanență. Am avea nevoie de 500-600 de vaci ca să facem față.  Eu fac brânza și eu o vând în piață deși am vrea să o dăm en-gross. Prețul este 25 de lei pe kilogram, dar oamenii ar vrea să o ia cu 20 de lei. În saramură și bine făcută, brânza stă și un an de zile”, povestit tanti Leana la TVR 1.

Pe lângă îngrijirea vacilor în vârful muntelui, tanti Leana și nea Mitică au și alte îndeletnici la stână, întocmai ca într-o gospodărie. Au aici și porci și păsări de care au grijă, dar culeg și fructe de pădure, cum sunt afinele, pe care fie le vând turiștilor cu 20 de lei kilogramul fie fac dulceață. Pe lângă acestea, ei culeg muguri de brad și fac sirop dar și ciuperci pe care le conservă.

Galerie foto