Noaptea de 10/11 august 2018. Puţin după ora 23.00, Jandarmeria primeşte ordin să evacueze Piaţa Victoriei, unde erau zeci de mii de oameni. Jandarmii au pus tunurile cu apă pe oameni şi au aruncat sute de grenade lacrimogene. Să zicem că până aici ar fi acţionat corect, deşi prefectul de Bucureşti refuză de trei zile să iasă public şi să explice de ce a semnat ordinul de evacuare.

Jandarmii spun că oamenii şi-au asumat ceea ce li s-a întâmplat, pentru că ei au anunţat că vor evacua piaţa. Cum au făcut-o? Nu au dat niciun comunicat, pe pagina de socializare nu mai puseseră niciun mesaj de la ora 20.37, când le recomandaseră femeilor şi copiilor să plece din piaţă. La acea oră nu se dăduse ordinul de evacuare, iar când a fost dat, acesta nu a fost anunţat. Jandarmii spun că au tras cele trei semnale luminoase şi că au anunţat prin megafoanele montate pe maşinile lor, ceea ce este adevărat. Doar că în hărmălaia care era acolo, aproape nimeni nu a auzit anunţul la megafon, iar oamenii în niciun caz nu ştiau că trei semnale luminoase înseamnă că urmează evacuarea în forţă a pieţei.

Nu ordinul de evacuare a pieţei, pe care îl consider abuziv, mă sperie. Știm că PSD face abuzuri, ştim că a pus tot felul de incompetenţi şi mai ales incompetente în funcţii, care nu au capacitate de gândire. Știm că partidul din teritoriu tace pentru a nu-şi pierde privilegiile, astfel că Dragnea va face şi alte abuzuri. Ne aşteptăm la ele.

Ceea ce mă sperie este faptul că zeci de jandarmi au exercitat acte de violenţă absolut nejustificate asupra unor protestatari paşnici, cu mâinile ridicate, care erau singuri sau în grupuri mici. Mă sperie faptul că în Piaţa Victoriei au fost zeci de jandarmi care au lovit în gură oameni căzuţi la pământ. Mă sperie faptul că jandarmii nu au avut curajul să înfrunte ultraşii, justificându-se apoi că asta ar fi implicat nişte riscuri, dar au lovit cu bastoanele şi cu picioarele în gură oameni nevinovaţi. Mă sperie faptul că au fost fugăriţi oameni pe zeci de străzi adiacente, deşi ordinul de evacuare a fost dat numai pentru Piaţa Victoriei. Patru turişti israelieni care ieşiseră din hotel pentru a merge la restaurant au fost scoşi cu forţa din taxi şi bătuţi, deşi au arătat paşapoartele. În ce ţară trăim? Oamenii au fost fugăriţi pentru că aşa li s-a cerut jandarmilor în cască. Din fericire, toate ordinele date sunt înregistrate şi sunt acum la Parchetul Militar.

Cel mai tare mă sperie incapacitatea Jandarmeriei de a recunoaşte, la trei zile de la incidente, faptul că s-au făcut greşeli uriaşe. Purtătorii de cuvânt încă vorbesc de violenţă legitimă, când cu toţii am văzut zecile de filmări cu violenţă nejustificată. Mă sperie încercarea Jandarmeriei de a manipula opinia publică, spunând la 12 ore de la incidente că a fost o suspiciune de fractură cervicală în cazul jandarmeriţei lovite, deşi la ora respectivă se ştia că tânăra este în afara oricărui pericol. Aproape a lăcrimat purtătorul de cuvânt, în faţa presei, spunând că cel mai greu a fost să anunţe familia jandarmeriţei că tânăra ar putea rămâne paralizată pe viaţă.

Ca ziarist, mă sperie faptul că un purtător de cuvânt al Jandarmeriei a spus că jurnaliştii au fost evacuaţi din piaţă cu gaze şi bastoane pentru că nu au respectat ordinul de evacuare. Jurnaliştii sunt acolo în misiune, pentru a relata opiniei publice evenimentul. Au dreptul să fie inclusiv în teatrele de război, iar jandarmii aveau obligaţia să îi protejeze, nu să îi bată. Sunt convenţii internaţionale în acest sens. Sigur, tunurile cu apă şi gazele lacrimogene nu puteau să ocolească ziariştii, dar jandarmii s-au dus la ei şi le-au dat cu spray-ul în faţă, s-au dus special la ei şi i-au pus la pământ şi le-au dat bocanci în coaste, deşi aveau legitimaţiile la vedere.

Pe scurt, nu mă sperie abuzurile PSD, cât lipsa de omenie a unor jandarmi, incompetenţa crasă, lipsa de curaj în faţa ultraşilor şi ura faţă de oamenii fără ajutor. Am văzut jandarmi treji care s-au purtat mai animalic decât nişte ultraşi drogaţi.