Deși reducerile și contracțiile se petrec mai degrabă în sezonul rece, PSD a reușit să rămână cu ea mică în plină caniculă. Majoritatea, că despre ea vorbim, bat-o vina, nu mai este deloc evidentă, după mișcările de trupe și valul de nemulțumiri (trecut ca un val care, ne-a zis poetul, fix așa trece) din interiorul celor două partide aflate până acum la guvernare. Ah, apropo de guvernare, chiar...

„Mică, dar îți faci treaba cu ea”, zice o vorbă amară din popor. Așa și PSD-ul. Cu 241 de voturi pentru, cu doar 8 mai multe decât minimul necesar, a reușit să-și trântească propriul guvern. Dar costurile sunt imense. Abia dac-a trecut jumătatea de an de când același guvern Grindeanu fluiera în Parlament, cu 295 de voturi pentru învestire. Trecerea de la confortabilul 295 la periculosul 241 are o singură explicație, iar ea se poate da într-un cuvânt: Dragnea. Dac-o preferați pe aia din trei cuvinte, poftiți: Dragnea, Olguța, Firea.

Mai mult decât atât, cred că toată lumea (inclusiv, sau mai ales, Dragnea) știe că dacă partidul, în pur stil dictatorial, adică de partid, n-ar fi decis ca voturile să fie la vedere, atunci moțiunea n-ar mai fi trecut. De altfel, aici este și cheia: faptul că odată neclintitul Dragnea are acum nevoie ca oamenii săi să-și arate loialitatea stând cu mâinile sus (cu bile în ele), că are nevoie să stea lângă ei, chiar în imediata apropiere, în timp ce votează, toate astea ne spun ceva simplu: nu mai există control, nu mai există autoritate și, desigur, nu mai există încredere. Ceea ce ne duce la o veche întrebare filosofică: pot doi hoți să aibă încredere unul în celălalt?

Acum, evident, mingea este în joc, dar mai degrabă în terenul lui Iohannis decât în cel al coaliției PSD + ALDE. Dacă chiar vrea să fie președinte jucător și să strice un pic ploile, Iohannis poate găsi o propunere de premier pe gustul lui și-al nostru și deloc pe-al pesedeilor. În fond, a zis deja că vrea ca premierul să fie „un om integru”, ceea ce prin PSD nu găsești. Odată făcută propunerea (a doua oară), pesedeii și coaliția au două variante: să tacă și să înghită sau să voteze împotrivă și să-și piardă mandatul, forțând anticipatele.

Că PSD-ul le va câștiga și pe alea, e deja o altă discuție. Nici nu știu dacă una de râs sau una de plâns. Să ajungem acolo și mai vedem noi ce-o să facem.