Uneori, deși nu des, lucrurile în lume în general și în țara asta în particular par să se așeze bine. În sensul că Binele pare să învingă, oricât de puternic, de dominant și de în control ar părea că este Răul. Cum deja nu mai există (sper) vreo îndoială că PSD-ul este cel mai mare rău al acestei țări, evenimente ca înfrângerea lor în Târgu Jiu, ca victoria lui Iohannis sau ca întoarcerea lui Grindeanu împotriva stăpânului care credea că îl controla, toate niște surprize uriașe, ne arată că binele lucrează pe căi misterioase și, poate-poate, chiar învinge, așa cum sperăm cu toții, pe termen lung, în ciuda unor dezolante și dureroase bătălii pierdute.

Sigur că Grindeanu nu este vreun revoluționar și nu trebuie nici să-i plângem de milă, nici să avem mari speranțe de la el. Dar faptul că îndrăznește să i se împotrivească lui Dragnea și cetei lui de hoți („gașca din sud”, cum e deja cunoscută) este mare lucru. Și pentru acest partid jegos care ne-a furat trecutul și prezentul și are de gând să ne fure și viitorul s-ar putea să fie începutul sfârșitului.

Când sluga a ajuns premier, ochii slugii au început să se deschidă tot mai mult, iar lucrurile să-i devină tot mai limpezi. A văzut cum se poziționează colegii de partid față de teme cheie ca justiția sau binele țării și a văzut mai ales cum se poziționează partenerii internaționali față de aceleași teme. A trăit revelația. A văzut adevărul simplu și nefardat. Și s-a gândit că nu are chef să fie el ținut minte ca slugoiul care a scăpat hoții de lege.

De la ce i s-a tras lui Grindeanu, e evident și practic a spus-o și el: de la refuzul de a-i scăpa pe hoții din PSD (zburați acum ca potârnichile dinspre primării spre Parlament, poate-poate scapă liberi) de pârnaie. Cred că asta îi e deja clar până și psd-istului mediu (că ăla mic nu știe să citească, deci mai e până acolo).

Ce urmează? Cum spuneam și în începutul articolului, e un final de săptămână pe care-l putem trăi cu optimism. Probabil urmează niște pușcărie pentru Dragnea și pentru toți miniștrii ăia fideli din jurul lui, îi știți și voi bine. Sigur, până la dispariția totală a PSD-ului mai e mult. Dar acest prim pas, și încă unul sănătos, a fost făcut în direcția bună. Iar dacă Grindeanu crede că cu Ponta poate el să reformeze partidul, s-ar putea ca și al doilea pas să fi fost făcut. Hahahaha, Ponta, auzi la el, vai, vai, vai!