Trei ceasuri rele marți seara pentru milioane de români care au urmărit sau măcar au încercat să urmărească spectacolele oferite în paralel de cei doi candidați rămași în cursa prezidențială, Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă. Doi oameni nepregătiți, deși 80% din întrebări erau absolut previzibile.

Să începem cu președintele în funcție, a cărui experiență de cinci ani în fololiul prezidențial nu a fost vizibilă deloc.

Cristina Șincai (România TV) a întrebat ce garanții oferă președintele că românilor le va fi mai bine, câtă vreme se vorbește de o criză economică mondială? Răspunsul a fost cam așa: “Avem soluții, știu ce este de făcut”, “Vă garantez că vom merge spre mai bine”, “Suntem într-o situație care trebuie tratată cu foarte mare atenție și acest lucru îl vom face”. Adică niște generalități, niște bla-bla-uri.

Moise Guran (Europa FM) a dorit să știe de ce a amânat Iohannis doi ani referendumul pe Justiție, cumva ca să i se potrivească în anul electoral? “Ați sacrificat cumva justiția pe altarului interesului electoral?”, a fost întrebarea punctuală, care a primit răspunsul “Am amânat referendumul până când am considerat că produce efecte maximale”. Rugat să argumenteze, nu a fost în stare. Adică atunci când erau sute de mii de oameni în stradă, după Ordonanța 13, efectele unui referendum nu erau maximale? Iohannis a invocat niște studii sociologice care i-au arătat că nu era momentul potrivit. Ori președintele ne-a servit o minciună, ori cineva și-a bătut joc de el.

Același Moise Guran a întrebat de ce nu a anunțat personal revocarea lui Kovesi, iar răspunsul l-a lăsat mut. “Așa mi s-a părut cel mai potrivit la momentul respectiv”, atât a putut spune președintele care din lașitate nu a ieșit atunci public, pentru a nu avea acum imagini cu momentul când și-ar fi anunțat decizia.

Ramona Avramescu (TVR) a citit comentariile de pe pagina de socializare a lui Klaus Iohannis, cu privire la fuga de dezbatere, și au fost mii de opinii critice de la votanți de dreapta. A vrut să afle dacă pe Iohannis îl afectează aceste comentarii. Răspunsul președintelui, uluitor. El a văzut că a crescut numărul de urmăritori, ceea ce lui îi spune că “lucrurile au fost bine înțelese”.

Cristian Pârvulescu (decan SNSPA) întreabă “Cum veți grăbi ritmul reformelor și ce reforme vizați?”. Ce răspunde președintele? “O adevărată reformă instituțională se poate face modernizând Constituția. Acum e imposibil. Sper ca după alegeri să putem începe să discutăm despre asta”, adică iar un răspuns care nu spune nimic, decât că acum nu se poate, dar să sperăm că măcar vom discuta cândva despre asta.

Clarice Dinu (HotNews.ro) a vrut să afle de la președinte de ce a promulgat Legea recursului compensatoriu, cea care a scos mii de infractori din pușcării, fără să o retrimită la Parlament și fără să o atace la Curtea Constituțională și a aflat că “a fost o situație mai specială”.

Interesantă întrebarea lui Cristian Leonte (Pro TV), care a vrut să știe dacă Iohannis regretă acum că în 2009 a stat la finala prezidențială în tabăra lui Geoană, la un scaun distanță de Dragnea. “Atunci așa vedeam lucrurile”, a răspuns Iohannis. Ați înțeles cumva din acest răspuns dacă regretă?

Același Leonte l-a întrebat ce a făcut din 2016, când s-a discutat în CSAT despre tăierea pădurilor, și până acum, aflând de la președinte că a rezolvat cam 15% din problemă. Rămâne să calculăm noi cam câte mandate i-ar trebui ca să o rezolve complet.

Și a mai fost o întrebare de la Ion M. Ioniță, la care Iohannis a avut un răspuns halucinant. Jurnalistul a vrut să știe de ce nu a abordat în campanie teme importante, precum educația. Răspunsul? “Nu am dorit să discutăm chestiuni atât de grele în campanie”, a spus președintele. Ce replică să ai la asta?

Și “dezbaterea” a continuat așa cale de două ore și ceva, cu întrebări nu neapărat slabe, dar neesențiale, dar chiar și așa jurnaliștii au fost cu multe clase peste candidat. La final, Klaus Iohannis a spus că i-a plăcut discuția, iar când un politician îi spune asta unui jurnalist, e ca și cum i-ar da o palmă.

Dăncilă a vorbit și ea vreo trei ore cu ziariștii. Dacă Iohannis a fost zero, Dăncilă a fost varză, ca de obicei. A avut însă grijă să pedaleze pe mesajele pe care electoratul PSD își dorește să le audă și a arătat că știe să facă slalom printre întrebări, atunci când nu are răspunsuri.

Am înțeles de la Dăncilă că nu își asumă asaltul PSD pe Justiție, pentru că nu a participat ea, ci doar partidul pe care îl conduce. Cei care au cât de cât idee de politica externă au leșinat de râs când Dăncilă a spus de două ori că Rusia este sub embargoul Uniunii Europene. Cu privire la raportul cu China, a avut același răspuns ca și Iohannis, gen noi vrem și cu NATO, și cu UE, și cu investiții chineze în domenii strategice. Am aflat că tinerii nu ar trebui să plece din țară pentru că au crescut salariile la stat și că fiul ei a ajuns pe merit la Curtea de Conturi. Și din nou poveștile cu cât este ea de jignită, cu cât e Iohannis de fricos și multe astfel de nimicuri pe care nu are sens să le reluăm, că le știm deja cu toții.

După ziua de marți, cred că nehotărâții au rămas tot nehotărâți, Dăncilă și-a păstrat fanii, iar Iohannis nu a pierdut mare lucru.