Cazul Săpoca. Un bărbat tânăr, de 38 de ani, bolnav de epilepsie, cu comportament violent atunci când bea, ajunge la spitalul de psihiatrie din Buzău. Este internat pe secția fără pază specială, la un moment dat în noapte se trezește, omoară patru pacienți sedați și rănește grav încă nouă. Totul în mai puțin de un minut, spun cei de la spital. Individul fuge și doar printr-un noroc a fost prins de o patrulă de poliție aflată în apropiere, pentru că venise cu un alt pacient.

Cazul Săpoca ne arată, ca și cazul Caracal, ca și cazul Sorina, ca și cazul Colectiv, eșecul statului român. Spitalele de psihiatrie au rămas ca în anii comunismului, cu pacienți sedați pentru a nu pune probleme. Sunt prea puțini medici, prea puțini psihologi, prea puțini asistenți pentru a aplica tratamente moderne, care să îi ajute pe pacienți. În zilele de sărbătoare și în mini-vacanțe sunt și mai puțini, fapt pe care îl întâlnim în toate spitalele.

Bogdan Lungu era violent la băutură, era bolnav, dar nu avea antecedente penale. Fusese vizitat cu o zi înainte de frate și de patru prieteni, părea bine, din punctul de vedere al familiei nimic nu prevestea ceea ce medicii au numit un episod psihotic. Este clar că nici personalul medical nu a prevăzut o astfel de situație. Ancheta pe care o face Ministerul Sănătății va stabili dacă avem de-a face cu o eroare medicală.

Comunicarea statului român cu cetățenii care îl finanțează este aproape nulă. Mama lui Bogdan Lungu (foto) spune că a aflat de pe internet ce s-a întâmplat cu fiul ei. Nicio autoritate a statului nu a informat-o. La fel cum rudele Alexandrei și Luizei, fetele răpite de la Caracal, află de la televizor noutățile legate de anchetă.

Cel mai trist este că, după astfel de tragedii, în România nu se schimbă nimic. Statul este incapabil să se reformeze, pentru că este populat, mai ales la nivel de vârf, dar nu numai, de funcționari cu capacități limitate, care au ajuns acolo cu carnetul de partid sau pe bază de șpagă.

Și comunicarea publică este deficitară atunci când avem de-a face cu astfel de tragedii. Cred că am fost cu toții șocați de detașarea cu care directoarea spitalului vorbea despre numărul de pacienți uciși sau răniți, de parcă nu era ceva ieșit din comun. Pentru stat, cetățenii sunt niște numere, nu oameni.

Politicienii încearcă să salveze aparențele, că doar e an electoral. Cei de la putere anunță anchete, măsuri, dar chiar și atunci când sunt de bună credință, sunt învinși ei înșiși de statul corupt și incompetent pe care l-au creat. Cei din opoziție aruncă acuze, dar nu vin cu analize complete și complexe, din care să vedem că înțeles cauzele sistemice și că au soluții pentru astfel de probleme.

Iar noi, cetățenii, vedem că se apropie alegerile și din nou nu avem soluții care să ne garanteze că următorii patru ani vor fi altfel.