Jucăriile copiilor trebuie să aibă o lătură deschisă imaginaţiei. Copiii nu au nevoie de o realitate brută, de o reprezentare exactă a elefantului sau prinţesei, ei au nevoie să întregească imaginea astfel încât elefantul sau prinţesa să corespundă propriei realităţi. Dacă dăruiţi o căsuţă a păpuşii, aveţi grijă să nu fie complet mobilată, mai lăsaţi loc şi pentru o cutie de chibrituri goală care ar putea fi o măsuţă. De asemeni, o maşinuţă e mai bine să nu fie foarte dotată, o roată lipsă îl va "invita" pe copil să pună în loc un dop de plută, să reinventeze jucăria.

Copilul are o mare disponibilitate de a interpreta roluri: el poate fi în acelaşi timp un pantof, un avion sau doamna de la grădiniţă. Această disponibilitate îi influenţează jocul care ocupă 90% din viaţa copilului mic, jocul este prezent în absolut toate ritualurile: de somn - el va adormi cu jucăria preferată, de toaletă - îi facem baie cu o răţuşcă (cel puţin!), de masă - din totdeauna copiii mănâncă împreună cu un personaj favorit. Din păcate modernismul oferă copiilor jucării care mai de care mai sofisticate, mai aproape de perfecţiune, la care copilul este încastrat imaginativ. El devine un bun tehnicist, un performant al telecomenzii maşinii, dvd-ului, al PC-ului, s-au inventat jocuri pe calculator în loc de "nu te supăra frate", jocuri în care nu mai distingi virtualul de real. (A.A.)