Cred că nu mai este un secret pentru nimeni că Biserica Ortodoxă Română și Coaliția pentru Familie sunt partenere. Au agende comune, acțiuni comune și interese comune. Coaliția pentru Familie are un fix: reglementarea relațiilor dintre persoanele de același sex. În afară de asta, nu prea se ocupă de multe chestii.

Ca să facem o listă a lucrurilor pe care NU le are în vedere o organizație care se autodenumește „pentru familie”, am avea așa: violență domestică – nu, sărăcie și șomaj – nu, excluziune socială – nu, exploatarea minorilor – nu, mortalitate infantilă – nu, sarcini la adolescente – nu, abandon școlar – nu, dependență de alcool, jocuri de noroc sau droguri – nu. Toate astea, care au apărut pe un banner popularizat de o activistă pentru drepturile omului (Veronica Mihaela) pe Facebook, sunt chestiuni care privesc familia direct. Aceeași activistă detaliază cu niște statistici. Citez: „Dacă trebuie să vorbim despre problemele reale pe care familia tradiţională le întâmpină zi de zi, să amintim că: 

-         violenţa domestică a crescut cu 336% anul trecut faţā de 2015;

-         jumătate din populaţie trăieşte în sărăcie, iar 225.000 de copii nu vor fi mâncat astăzi nimic;

-         1 din 2 copii se află în risc de excluziune socială;

-         zeci de mii de copii sunt exploataţi prin muncă;

-         la fiecare 5 ore un copil cu vârsta sub 1 an moare;

-         avem cel mai mare număr de naşteri în rândul mamelor adolescente din Uniunea Europeană;

-         282.000 de copii nu au mers niciodată la şcoală.

Cu toate acestea, Coaliţia pentru Familie pare să fie îngrijorată doar de căsătoria între persoanele de acelaşi sex.”

Dar eu văd altceva și mai grav: în timp ce BOR și CpF se dau de ceasul morții că homosexualii ATEI (atenție) nu trebuie să se căsătorească, scandalurile sexuale (de obicei homosexuale) cu preoți și călugări sunt la ordinea zilei. Mai nou, îl avem pe celebrul preot homosexual Pomohaci, care propunea unui minor (băiat, da) bani pentru sex, într-o înregistrare. Dar se pot da zeci de astfel de exemple. Ceea ce mă duce la o idee de care eu unul sunt convins și pe care mai multe studii au confirmat-o: homofobii, fie ei din Biserică, din Coaliție sau de pe stradă, sunt homosexuali reprimați. De aceea trebuie să-i înțelegem și să luptăm, chiar împotriva dorinței lor, pentru dreptul lor de a-și recunoaște adevărata natură. Așa să ne-ajute Dumnezeu!