În mâinile sale acul se transformă în pensulă şi firul de aţă în acuarelă. Gorjeanca Adelina Dorobanţu „pictează” cu acul peisaje şi icoane inspirate din lucrările unor artişti celebri. A urmat Facultate de Matematică la Bucureşti, unde s-a format pentru profesia de dascăl.

Alina Dorobanţu locuieşte în Alimpeşti, unde caută noi provocări prin care să-şi exteriorizeze talentul. Adelina reuşeşte să transforme acul în pensulă şi firul de aţă în acuarelă. Cu aceste instrumente şi cu o precizie matematică Adelina reuşeşte să realizeze lucrări de o înaltă valoare. „Sunt o împătimită de goblen. La goblen totul are o scenă, toate punctele au o anumită înclinare, există o ordine, pe când la broderie sau la pictura cu acul totul este haotic, există o libertate de mişcare. Sensul eu îl dau, exact ca un pictor, păstrez tuşa. Pictura realizată de mine îmi dă posibilitatea să jonglez cu direcţia, cu sensul de lucru şi cu culorile. Există broderii mecanizate, dar nu există nimic viu în ele”, spune Adelina Dorobanţu. Pictează de la vârsta de şapte ani, iar în gimnaziu a urmat Şcoala de Muzică şi Arte Plastice de la Târgovişte. „Totul a început ca un hobby, dar încet-încet pictura m-a acaparat. Eu urmând şi Şcoala de Arte Plastice în perioada gimnaziului am dorit tot timpul să fac ceva pentru a mă putea exterioriza. Şi din motive financiare a trebuit să pictez cu aţă. Broderia într-un fel pare o reproducere pentru că lucrez cu poza în faţă”, mai spune aceasta.

Reproduceri după Luchian, Grigorescu şi Petraşcu

Lucrările sale sunt reproduceri după picturile semnate de Luchian, Petraşcu sau Grigorescu. „Nu este nici greu, nici uşor ceea ce realizez eu. Una este să brodezi pe o batistă şi alta este să îţi pierzi mintea într-o lucrare mai mare. Timpul de lucru depinde de mărimea lucrărilor. Sunt broderii pe care le realizez într-o lună şi altele pe care le finalizez în două luni şi jumătate-trei”, explică Adelina Dorobanţu. În paralel, Adelina studiază şi teologia icoanei pentru că, spune ea, nu poţi să arăţi la cineva o icoană neacceptată de biserică. De un an de zile a început să realizeze şi icoane pe piatră. „Tot timpul pictez după «Erminia picturii bizantine» a lui Dionisie din Furna, o carte de căpătâi pentru pictori. Nu poţi realiza icoane fără să ai nişte dogme”, menţionează Adelina.

Cel mai mult îşi doreşte să îşi expună lucrările şi să particip la târguri. „Mă bucură mult faptul că fata mea, în vârstă de opt ani, îmi moşteneşte talentul. Şi pictura pe sticlă şi sculptura în lemn reprezintă pentru mine nişte provocări”, relatează aceasta.