Am încercat să o hrănesc pe Sara sănătos, de când s-a născut. Am mai spus că nu sunt obsedată, nu fac o tragedie dacă mănâncă un tort de ciocolată la ziua unui copil sau își îndeasă în mânuță trei cartofi prăjiți (de la mă-sa, de unde altundeva). Dar meniul ei, de-a lungul vieții, a fost unul fără prăjeli, fără dulciuri, cu cât mai multe fructe și legume (bio pe cât posibil).

Eeeei, când a venit vremea grădiniței, una din întrebările din listă era fix asta cu meniul (altele erau mai importante, recunosc, dar nici asta nu-mi dădea pace).

Nu mă așteptam să hrănească 100% bio, dar măcar mai fără prăjeli așa, dacă s-ar putea. Mâncare normală măi oameni buni, ce gătim și noi acasă pentru ei: niște ouă, legume, brânză dimineața, fructe la gustare, o ciorbă cu-n felul doi la prânz.

Și am purces la căutat. Meniul de la grădinițele noastre (private, repet, nu am fost la stat) este absolut halucinant. La multe gustările erau cu Nesquick (sper că am scris bine). Cu șuncă de pui. Cu, citez “pateuț” (pe pâinica, desigur, că tot meniul plozilor e diminutivat).

Se gătea românește. Erau foarte mândri de ciorbița de la prânz, ca fiind punctul culminant al meniului. “E important să aibă ceva călduț la burticuță” (însoțit de gestul corespunzător, rotativ, deasupra buricului).

Înghițeam în sec. Pui din comerț din plin, din belșug, abundent, 3 zile din 5. Dacă nu îmi convenea puteam să gătesc acasă și să îi dau la pachet.

La altele erau zile “vegetariene”. Ca să nu le dea porc, sărăcuții (care e faza cu porcul, încă n-am priceput?). În ziua vegetariană la prânz aveau o supă de fidea și o salată de crudități. Aha. Și mâncarea unde e, vorba aia?

Însă cel  mai și cel mai mult mă exaspera desertul. La o mare parte din grădinițele din București desertul după masa de prânz e musai. Care e faza? Eu nu cunosc nici măcar un singur adult care să mănânce dulciuri în absolut fiecare zi după masa de prânz. Și la gustarea de după-amiază, ați ghicit, o prăjiturică sau altceva dulce. Să nu mai zic ce dulciuri sănătoase prestau, din două în două zile niște delicioase gogoșele mustind a ulei.

Uof. Care e faza cu copiii și dulciurile? De ce trebuie să mănânce dulciuri? Noi avem o regulă, îi dăm (aproape) orice, dar să ceară. De exemplu, a descoperit ciocolata acum, pe la 3 ani și 3 luni (a mai mâncat tort, dar na, ocazional). O dată că a citit în nu știu ce carte despre ciocolată și a zis că vrea și ea și a doua că au scos ouă de ciocolată cu Mickey (ar trebui o primă bonus pentru ăla de-a fost cu ideea, sunt sigură ca au crescut vânzările). Fie-mea nu poate rezista la Mickey, sunt singurele desene la care se uită. Așa că a mâncat până în prezent fix 4 ouă de ciocolată. Momentan pare să nu mai fie interesată, vedem. E ok, nu îmi plâng în pumni, pot supraviețui. Dar de aici până la a-i da în absolut fiecare zi, după masa de prânz câte ceva teribil de dulce (și eventual prăjit) e cale tare lungă și de neînțeles pentru mine.

Ieri când veneam spre casă am întrebat-o ce vrea să mănânce azi: Brocoli cu brânză. La brocoli a cerut și supliment.

www.sleepy00.com