Într-o dimineață rece din toamna trecută, în parc la mașinuțe, eram împreună cu o altă mămică, așteptând să se deschidă. Domnul care are grijă de ele e destul de mare și se mișcă mai greu. Încercă să curețe frunzele căzute și praful de pe mașinuțe, să nu se murdărească copiii, când mămica cealaltă a început să-l toace. Hai mai repede, îi spune, că doar n-am toată ziua de așteptat să curățați toate astea. Curățați elefantul, fetița mea vrea să se dea în el! Ne-am uitat și eu și fie-mea lung la ele. Îmi părea tare rău de nenea ăla care încerca să se grăbească și să o ajute pe cucoană nervoasă. V-am mai povestit că e drăguț și că îi lasă și pe copiii fără bănuți să se dea, iar noi avem întotdeauna cadou o tură gratis, pe motiv de client mic, simpatic și fidel. N-aveam de gând să îi spun ceva doamnei, clar nu era locul meu. Așa că m-am aplecat spre Sara și am întrebat-o: Noi două avem răbdare să termine domnul de curățat frunzele ca să nu ne murdărim și ne dăm apoi, da? Sara mi-a zâmbit larg și mi-a confirmat. Și da, a așteptat răbdătoare (și nu numai atunci) să termine omul.

Sau la leagăne. Așteptăm, civilizat, să termine plodul ce se dă în leagăn și să urmăm noi. Mi s-a întâmplat când abia ce mă urcasem cu Sara în leagăn ca o bunică cu un mucos în brațe să ne susure: imediat se dă jos domnișoara mami, că tu ești mic și nu ai răbdare. Sigur, s-a dat domnișoara, dar zău că nu mi s-a părut corect.

La grădiniță fie-mea e întotdeauna ultima la lecția de pian, pentru că ea îi lasă pe toți înainte. Nu mă deranjează, și sigur nici pe ea. Habar n-am dacă e ok pe termen lung, poate greșesc și ar trebui să o antrenez să se bage-n față sau ceva.

La tren e jale. Toți copiii vor să se dea în locomotivă, desigur. Și fie-mea stă și așteaptă, cuminte, să termine cel dinainte să se urce ea. Nu o dată ni s-a întâmplat să vină după ea un copil și părintele aparținător să o ignore pe fie-mea (de la ultima bunică și-a luat pur și simplu un fund în nas) și să-și pună progenitură în locomotivă.  A așteptat și câte două ture, în picioare, cu nasul și mânuțele pe gard, să se termine valul de tupeiști. O las și aici să se descurce, îi spun adevărul, că așa e și în viața, unii așteaptă la coadă și alții se bagă-n fata. Nu?

www.sleepy00.com