Filosoful Hannah Arendt a scris o carte în care, practic, a făcut o descoperire. Cartea era despre Adolf Eichmann, judecat la Nurnberg în acea perioadă. Considerat un geniu al răului de cei mai mulți contemporani, un monstru, o întruchipare a diavolului chiar, Eichmann a fost judecat complet diferit de Arendt. Aceasta a spus că, în timpul zecilor de ore de proces, nu a văzut în unul dintre cei mai importanți „teoreticieni” ai holocaustului nici vină pentru acțiunile sale, nici ură pentru cei care îl judecau sau îl acuzau. Eichmann a repetat cu obstinație aceeași placă: „Nu am făcut decât să-mi fac datoria”. 

Acum să ne mutăm un pic la Alimpești, unde consiliul local a aprobat o organigramă pentru primărie în care apărea un post vacant. Postul era la o direcție amuzantă a comunei, la „informare turistică”, pentru că Alimpeștiul a inventat un birou turistic, asta după ce a inventat și niște obiective turistice, obiective pe care comuna, din păcate, nu le are. Problema e însă alta. În varianta aprobată de consiliu, postul respectiv impunea studii superioare. În varianta dusă spre validare la prefectură, „S-ul” din dreptul postului se transformase miraculos în „M”. Adică nu se mai cereau studii superioare, ci medii. Motivul? Concubina viceprimarului are nevoie de un job și nu are decât studii medii. A fost, bineînțeles, angajată, în urma unui (nu râdeți, vă rog) CONCURS.

Desigur, să duci la prefectură altă hârtie decât cea votată în consiliu este un fals. Vorbim, așadar, de banalitatea falsului, pentru că nu este prima dată, spun sursele noastre din comună, când acte oficiale sunt ușor modificate, ca să servească anumitor interese.

Ceea ce ne duce la diferența dintre ce făcea Eihcmann și ce fac primarii, prefecții și directorașii din Gorj, dar și din toată țara. Ce făcea Eichmann era practic legal, conform legii stabilite de naziști (e drept), dar legea țării respective, totuși. Ce fac ai noștri, însă, nu e deloc legal. Doar că se face. Se face atât de des, în atât de multe locuri, atât de firesc, încât, da, devine banal. Hoția e banală, pe la noi. De aia este atât de greu să revenim pe drumul cel bun. Pentru că mulți dintre noi nici măcar nu au cunoștință de existența unui alt drum decât cel strâmb, pe care au pornit, au mers și au trăit practic toată viața.