În lumea sportului, performanța este adesea măsurată prin medalii și recorduri. Însă pentru Ionuț Stancovici, sportul înseamnă mult mai mult. Antrenor al lotului României de Caiac Slalom și Extrem și fondatorul Asociației Caiac SMile, el a transformat caiacul și schiul în instrumente de terapie și integrare pentru mii de persoane cu dizabilități din România.

„Înainte de toate, sunt tată a doi copii minunați care îmi dau putere să transform lumea prin proiecte îndrăznețe”, spune Ionuț, subliniind că familia este motorul care îl inspiră în toate inițiativele sale. Pasiunea pentru sport l-a ghidat de la o vârstă fragedă, iar în jurul vârstei de 20 de ani, caiacul extrem a devenit o parte centrală a vieții sale.

Asociația Caiac SMile a fost creată din dorința de a împărtăși frumusețea acestui sport cu cât mai mulți oameni. „Am vrut să demonstrez cât mai multor copii și adulți cât de frumoasă este senzația de plutire în caiac”, explică el. Totul a început cu ture pe râul Someș și tabere de vară pentru copii, însă direcția proiectului s-a schimbat radical în momentul în care a realizat cât de mare impact poate avea această activitate asupra persoanelor cu dizabilități. Declanșatorul a fost un film despre un soldat în scaun rulant, care spunea că doar în caiac se simte din nou normal, pentru că acolo nu îi vede nimeni dizabilitatea. Această idee l-a motivat pe Ionuț să caute asociații de persoane cu dizabilități și să le ofere ocazia de a experimenta caiacul. „Așa am pus pentru prima dată în caiac o persoană cu dizabilități locomotorii. Văzând cât de multă bucurie îi aduce libertatea de mișcare pe care i-o oferă caiacul, am început să aduc la lac 3 persoane cu dizabilități, apoi 30, 300, 3.000 și tot așa, până când accesibilizarea sportului pentru acești oameni speciali a devenit o misiune pentru mine”, povestește el.

În timpul activităților sale, Ionuț a fost martor la mii de reacții emoționante, însă una dintre ele i-a întărit convingerea că trebuie să ducă proiectul la nivel național. „Am plimbat în monoschi o fetiță cu dizabilități pe pârtia de la Cavnic, iar când am ajuns la baza pârtiei, mama ei plângea de emoție. A venit la mine și mi-a spus că, de 18 ani, nu și-a mai văzut fata să râdă așa.” Momentul respectiv l-a făcut să înțeleagă că nu poate opri proiectul aici, ci trebuie să creeze oportunități similare pentru cât mai mulți oameni.

Pentru mulți, promovarea sportului ca instrument de incluziune socială ar părea o provocare dificilă, însă Ionuț privește lucrurile altfel. „Când vine vorba despre proiecte pentru acești oameni puternici, nu mai pot să îmi dau voie să spun că eu întâmpin probleme sau provocări. Niciun impediment, oricât de mare sau de greu ar părea, nu are cum să ne oprească din ceea ce vrem să dezvoltăm pentru ei în România”, afirmă el. În loc să se plângă de dificultăți, a preferat să caute soluții. Proiectele sale au devenit un exemplu de reziliență, iar numărul mare de oameni implicați demonstrează că atunci când scopul este clar, resursele apar de la sine.

Sporturi precum caiacul și schiul pot părea inaccesibile pentru cineva cu dizabilități, însă Ionuț reușește să îi convingă pe oameni să își depășească limitele.„Înainte de orice activitate pe care o desfășor cu ei, mai întâi le ofer încredere. Atât eu, cât și echipa mea, le arătăm că suntem acolo pentru ei, să îi sprijinim și să îi ajutăm. Ajustăm totul pentru ca ei să se simtă în siguranță, comunicăm cu ei, îi ținem și de mână dacă trebuie.” Prin această abordare, cei care participă la activitățile organizate de Caiac SMile își găsesc curajul de a încerca lucruri noi și de a-și depăși limitele.

„Sunt atât de frumoase poveștile acestor oameni, curajul lor de a merge mai departe și de a se bucura de viață, încât e greu să nu am susținerea oricui în orice proiect aș vrea să dezvolt pentru ei.” Printr-o combinație de pasiune, perseverență și o viziune clară, el a reușit să convingă atât autorități, cât și companii private să i se alăture în această misiune.

Dacă cineva își dorește să înceapă un proiect similar, dar nu știe cum, Ionuț are un mesaj clar: „Le doresc să aibă curajul să înceapă cu orice proiect, oricât de mic ar părea, pentru că nu vei ști niciodată viața cui se schimbă datorită ție. În România mai avem încă destul de mult de lucru, orice am face pentru ei este un ajutor mai mare decât ne-am putea noi închipui.” Într-o lume unde schimbarea pare complicată, el demonstrează că orice pas mic poate avea un impact uriaș. Dincolo de toate obstacolele, un lucru este sigur: sportul poate schimba vieți. „Fiecare persoană cu nevoi speciale puternică pe care o cunosc s-a „vindecat” prin sport, atât fizic, cât și psihic. Prin sport și-au regăsit independența și și-au demonstrat, în primul rând lor, că pot face lucruri extraordinare și își pot depăși limitele în continuare, chiar dacă au anumite limitări fizice.”

Pentru Ionuț Stancovici, această misiune nu se va opri aici. Prin activitatea sa, el arată că sportul nu este doar despre competiție, ci și despre regăsirea unui sens, despre libertate și despre bucuria de a trăi fără limite.