E greu, din ce în ce mai greu să fii român în România. O țară condusă de impostori, care gândesc cu buzunarul și ne sfidează prin prostiile debitate de dimineața până seara în spațiul public. O țară cu o masă enormă de săraci cu duhul, pe care impostorii îi atrag de partea lor doar arătându-le o sută de lei. Nici măcar nu e nevoie să le-o dea, ori în cel mai bun caz o dau cu o mână și o iau cu cealaltă.

E greu, chiar mai greu, să fii om în România. Să îți pese de cel de lângă tine, să iei apărarea unui om nedreptățit, să poți să uiți de necazul tău ca să îl ajuți pe cel aflat la nevoie.

Au fost niște ani în care minerilor și energeticienilor le era greu. Nu doar pentru că societatea la care erau angajați mergea rău, ci și pentru că directorul Ciurel avea niște poliție de plătit și împreună cu Ion Răuț și alții a creat un mecanism pe persecuție. Țintele erau liderii Federației Naționale Mine Energie, dar victime colaterale erau sute, poate mii de oameni. Pandurul a încercat și cred că a reușit în toți acei ani să îi susțină, chiar dacă asta ne-a adus procese, dușmani și așa mai departe. Am vrut să fim de partea pe care am considerat-o bună, iar ca noi au mai fost și alții.

Asta încercăm și acum, când atragem atenția că nu este în regulă să modifici un caiet de sarcini pentru a favoriza o firmă străină. Mă refer la ce a făcut Complexul Energetic Oltenia, care a scos din caietul de sarcini o clauză privind recuperarea benzilor de cauciuc uzate, pentru că nu convenea firmelor străine. CEO încearcă să acrediteze ideea că a scos clauza pentru a fi o competiție corectă, în realitate companiile străine au cerut scoaterea clauzei pentru că fabricile lor sunt la mii de kilometri și nu au aici depozite etc. CEO a luat o măsură pentru a defavoriza singurul producător de benzi de cauciuc din România, Artego Târgu Jiu.

Interesant este că liderii FNME, amețiți de suta de lei pe care le-o tot promite Boza de câteva luni, au ieșit cu declarații în presă, cum că nimeni din Artego nu a fost de partea lor la greu, că nu e treaba CE Oltenia să subvenționeze alte companii, că trebuie fiecare să se gândească la profitul lui, că Boza are de plătit certificatele verzi care s-au scumpit. E în regulă, mergeți pe calea asta, dar să nu vă mirați că data viitoare când veți fi nedreptățiți, o să ne uităm la voi ca la oamenii care pentru suta voastră de lei ați călcat pe cadavrul Artego.

Părerile șefilor FNME au fost deranjante pentru că sunt oameni ai locului, care știu cum a fost construită industria termoenergetică locală, care știu că Artego a fost înființată cu scopul de a lucra pentru carierele miniere din Oltenia. Sigur, acum nu mai contează decât suta de lei. De la Boza nu aveam mari așteptări, pentru că omul este în trecere. El, când trage linie, are cu ce se lăuda, indicatori buni, pace socială. Șefii lui nu-l vor întreba de Artego. Viitorul lui angajator nici atât. Trist umorul șefilor CE Oltenia dintr-un comunicat de presă de marți, care s-a vrut probabil replică la un editorial din Pandurul, în care am încercat să explic de ce ar fi nevoie de un manager român la CEO. „Membrii CS și ai Directoratului, cetățeni români, au ca obiectiv...”, așa începea comunicatul de presă. Dacă au fost deranjați de ceea ce am scris, mă bucur, înseamnă că au înțeles mesajul. Dacă vor, o să le explic în ce constă diferența dintre un cetățean român și un român.