Gospodinele se pregătesc să pună varza la murat, pentru iarnă și încearcă să găsească cele mai bune ingrediente pentru un gust perfect. Potrivit tradiției, varza se pune la murat de la Sfântul Dumitru și până la Sântul Andrei.

Problema cu care se confruntă însă multe gospodine este faptul că varza se înmoaie și nu rezistă prea mult.  Pentru a nu ne confrunta cu această problemă trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm varză. Aceasta trebuie să fie coaptă, albă și cu foi subțiri, dar şi să fie îndesată, plină, iar frunzele ferme și neatinse de viermi.

Totuşi adevăratul secret stă însă în sarea pe care o folosim la murat varza. Aceasta trebuie să fie sare grunjoasă și să fie din belșug. Saramura se pregăteşte pe cântar, la fiecare 10 litri de apă se adaugă câte 500 g de sare grunjoasă, specială pentru murături. Fiecare varză se taie drept de la cotor, apoi se scobește înăuntru, unde se adaugă puțină sare.

Verzele trebuie să fie aşezate în butoi numai cu cotorul în sus, pentru a se păstra sarea. Și butoiul este foarte important, pentru a avea o varză forte gustoasă. Acesta trebuie să fie din stejar, dar dacă nu avem, merge și un butoi de plastic.

Butoiul se opărește şi se lasă o zi cu apă şi 1 kg de var nestins în el, pentru a se curăţa de impurităţi. Se spală apoi iar, în câteva ape clocotite. Înainte să punem varza în butoi, pe fundul său se presară un strat de sare, cimbru, mărar, boabe de porumb şi câteva felii de gutui. După ce este umplut butoiul cu varză, se adaugă hrean, beţe de mărar uscat, foi de dafin, o gutuie sau boabe de porumb, care colorează zeama, piper şi cimbru.

Se acoperă şi se lasă 3 zile fără apă, ”că să se aşeze” apoi se toarnă apa proaspătă şi se pitroceşte o data la 3 zile până se acreşte, adică se suflă aer în butoi cu ajutorul unei ţevi sau a unui furtun. 

Pentru ca verzele să fie mereu scufundate în saramură, deasupra se aşază nişte teascuri, peste care se pune o piatră grea.