“Nu lăsăm pe nimeni în urmă”, așa îi place ministrului Virgil Popescu să le transmită minerilor și energeticienilor, de câte ori mai taie o bucată din Complexul Energetic Oltenia. Mai potrivit ar fi “Nu lăsăm nimic în urmă”.

Vorba asta cu “Nu lăsăm pe nimeni în urmă” este interpretabilă. Ori vrea să spună că nu rămâne nimeni pe drumuri, ori că nu rămâne nimeni. Pe când, dacă zice “Nu lăsăm nimic în urmă” este și limpede, și adevărat.

Au rămas mai puțin de trei ani de activitate minieră în Gorj. Finalul anului 2025 înseamnă închiderea, conservarea sau trecerea în rezervă de capacitate a tuturor grupurilor energetice și carierelor miniere.

În 2020, ni se spunea că până în 2024 vom avea opt parcuri fotovoltaice și până în 2026 vor fi puse în funcțiune două grupuri pe gaze. În 2023 ni se spune la fel, deși încă nu au bătut primul țăruș. Și nici nu sunt șanse să îl bată anul ăsta, poate în 2024, de alegeri...

În anul 2024 va fi o campanie în care oamenilor li se va promite, ca și acum, decalarea unor termene din planul de restructurare. Alegătorii vota cu unii sau cu alții, nici nu prea are importanță cu cine, că toți sunt la fel de vinovați, toți sunt la fel de neputincioși, toți încearcă să pară mai puțin vinovați decât sunt și să arunce pisica la ceilalți. Cam la asta se rezumă politica din Gorj.

Cum va arăta Gorjul în 2026? Nu vor fi probleme sociale majore, niște mii de salariați în minus și niște mii de pensionari în plus. Pentru ceilalți, va fi o vreme de lucru la închideri de mine, la demolat de termocentrale.

Cum va arăta Gorjul anului 2030? Abia atunci vom vedea dimensiunea dezastrului, un județ părăsit, sleit de resurse, cu mii și mii de hectare de teren distruse. Alternative? Fabrici de cablaje și alte asemenea, care implică muncă necalificată sau slab calificată și prost plătită.

Fondul de Tranziție Justă va aduce în Gorj peste 500 de milioane de euro, pentru “alternative”. Vorbim de vreo trei ani despre acest FTJ și încă nu am văzut un euro. Abia au fost puse în dezbatere publică primele două ghiduri, așa că undeva la sfârșitul verii vor putea fi accesați primii bani, în cel mai fericit caz. În mod normal, dacă știați că închideți mineritul în 2025, azi ar fi trebuit să avem alternativele create. Să fi venit banii din FTJ acum trei ani, să vedem fabrici și uzine cât cuprinde și nu mai plângea nimeni după minerit.

Sau poate o să plângem cu toții când o să vedem facturile la energie electrică. Știți cu ce mesaj a mers România la Bruxelles, când a fost discutat planul de restructurare a CE Oltenia? Vă dau un pasaj relevant din decizia Comisiei Europene din ianuarie 2022, prin care a fost aprobat planul revizuit. “(13) România susține că, în cazul închiderii instalațiilor societății CE Oltenia, ar exista un risc iminent și realist de întreruperi esențiale ale aprovizionării cu energie electrică, ceea ce ar putea cauza o perturbare economică cu consecințe negative pentru România. În această privință, dintr-o analiză ( 12) efectuată de OPCOM ( 13) – operatorul pieței de energie electrică și de gaze naturale din România – reiese, de asemenea, că închiderea societății CE Oltenia ar conduce la o dublare a prețului mediu anual al energiei electrice pe piața pentru ziua următoare și la o creștere cu 70 % a prețului pe piața centralizată a contractelor bilaterale”.

Ați înțeles?, închiderea capacităților pe cărbune va duce la dublarea prețului energiei, dacă nu vor fi create alte capacități. Da, umplem țara de parcuri fotovoltaice, dar știm cu toții că iarna nu e ca vara și noaptea nu e ca ziua, așa că nu cu astea putem înlocui cărbunele.

În concluzie, nu salariații CE Oltenia vor fi cei mai afectați de închiderea mineritului, că poate crede cineva că de asta țipăm aici, la Gorj. Nu, mai întâi va fi afectată toată România, toți consumatorii de energie, iar Gorjul va resimți șocul social abia peste vreo zece ani. Iar minerii și energeticienii vor fi bine mersi la pensie, de la 52 de ani, bucurându-se de odihnă, dar întrebându-se cum de s-a ales praful de toată munca lor.