Descoperire arheologică importantă făcută din întâmplare săptămâna trecută în dealul de la Bălănești. Arheologii au identificat aici mai multe movile, morminte ale unor războinici de acum două milenii şi ceva, morminte care, până acum, fuseseră descoperite doar în zona malului bulgăresc al Dunării. În locul în care au fost descoperite acestea au trecut mai întâi cei care folosesc detectoarele de metal pentru simple distracţii sau pentru a căuta comori de mult pierdute.

Doi dintre utilizatorii de detectoare de metale au luat legătura cu arheologii pentru a-i anunţa că au descoperit, printre altele, inclusiv o sabie asemănătoare cu cea folosită de regele Decebal pentru a-şi curma viaţa în urma înfrângerii suferite în faţa romanilor, scena regăsindu-se pe Columna lui Traian de la Roma. Daniel Sana este un arheolog hunedorean care, împreună cu Vasile Marinoiu, de la Muzeul Judeţean, încearcă să redescopere istoria acestor meleaguri, cei doi făcând echipă şi în vară, când, pe şantierul noii şosele de centură au dat peste o aşezare străveche, situată tot în zona de răsărit a municipiului. „Este clar că în zona în care ne aflăm a fost un cimitir mai mare. Nu ştim ce piese au mai scos descoperitorii de rea credinţă, care nu au adus piesele la Muzeu, aşa cum cere legislaţia. Oricine se uită în jur observă însă că mai sunt destule gropi făcute de detectorişti, aşa cum le spunem noi celor care vin cu detectoarele aici. E clar că au scos piese din sol pentru că nimeni nu sapă de nebun pe dealurile astea”, e de părere Daniel Sana.

Morminte tumulare

La muzeu au fost predate până acum două săbii şi un vârf de suliţă, dar pe arheologi îi încântă cel mai mult faptul că în dealul de la Bălăneşti au dat peste un tip de morminte care nu au mai fost descoperite până acum în zone dintre Dunăre şi Carpaţi şi care să aparţină perioadei  cuprinse între anii 200 înainte de Hristos şi 100 după. Mormintele tumulare au fost descoperite până acum în special în zona Ardealului, aparţinătoare perioadei menţionate, în deal la Bălănești acestea fiind în număr de patru. Sunt mici ridicături de pământ, din care cresc arbori vechi de secole, ceea ce nu îi împiedică însă pe arheologi să facă săpături în zonă. „Doar la sud de Dunăre apar morminte tumulare pentru că toţi cei de la nord de Dunăre se înmormântau într-o groapă simplă, fără o movilă peste ea. La nord de Dunăre nu se cunosc asemenea morminte pentru tipul acesta de războinici. Atunci oamenii erau incineraţi şi resturile carbonizate erau îngropate alături de obiecte care le aparţinuseră”, spune Sana. Vasile Marinoiu explică, la rândul său, că tocmai ritualul incinerării îi împiedică pe arheologi să găsească schelete umane complete în mormintele respective, acum specialiştii fiindu-le într-un fel recunoscători „detectoriştilor” pentru că i-au ajutat chiar şi indirect să facă descoperirile respective. Acum zona a fost declarată sit arheologic şi, cel puţin teoretic, nimeni nu ar mai putea face acolo săpături fără aprobări de specialitate. Mormintele se află însă într-o pădure privată, unde cei cu detectoarele de metal pot să vină aproape oricând să îşi reia săpăturile, pe aici doar un pădurar care mai trece în vizită putând să le strice planurile în cel mai rău caz.